5 definiții pentru mancurtizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANCURTIZARE s. f. uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire. (< mancurt + -iza)
mancurtizare s. f. Supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire ◊ „[...] regăsim în roman diverse forme și grade ale mankurtizării individului. Stafia mankurtului reapare unde nu te-ai fi așteptat.” R.lit. 9 II 84 p. 20. ◊ „Nu există nici o lege care să interzică «mankurtizarea» conștiințelor.” R.l. 11 II 94 p. 1; v. și 16 II 91 p. 1, 26 X 94 p. 16; v. și mancurt [scris și mankurtizare] (din mancurt; D. Urițescu CV 94)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANKURTIZARE s. f. Amnezie, uitare provocată intenționat; supunere. – Din mancurt.[1]
- După alte surse, și: mancurtizare. — LauraGellner
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mancurtizare (rar) s. f., g.-d. art. mancurtizării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*mancurtizare s. f., g.-d. art. mancurtizării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mancurtizare, mancurtizărisubstantiv feminin
- 2. Depersonalizare, îndobitocire. MDN '00sinonime: depersonalizare îndobitocire
etimologie:
- mancurt DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.