2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANITÁT, -Ă, manitați, -te, adj. Care s-a alterat sub acțiunea unor bacterii specifice. – V. manita.

MANITÁT, -Ă, manitați, -te, adj. Care s-a alterat sub acțiunea unor bacterii specifice. – V. manita.

manitat, ~ă a [At: DEX – S / Pl: ~ați, ~e / E: manita] Care s-a alterat sub acțiunea unor bacterii specifice.

MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

MANITÁ, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

manita vru [At: DEX – S / Pzi: ~tea / E: manită] (D. vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

MANITÁ vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manitá vb., ind. prez. 3 sg. maniteáză

Intrare: manitat
manitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manitat
  • manitatul
  • manitatu‑
  • manita
  • manitata
plural
  • manitați
  • manitații
  • manitate
  • manitatele
genitiv-dativ singular
  • manitat
  • manitatului
  • manitate
  • manitatei
plural
  • manitați
  • manitaților
  • manitate
  • manitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: manita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manita
  • manitare
  • manitat
  • manitatu‑
  • manitând
  • manitându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • manitea
(să)
  • maniteze
  • manita
  • manită
  • manitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • manitea
(să)
  • maniteze
  • manitau
  • manita
  • manitaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manitat

  • 1. Care s-a alterat sub acțiunea unor bacterii specifice.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi manita
    surse: DEX '09 DEX '98

manita

  • 1. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • manită
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00