manipulațiune sf vz manipulație

MANIPULAȚIUNE s.f. v. manipulație.

MANIPULARE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. ♦ Fig. Influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio etc.) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun acesteia anumite comportamente. – V. manipula.

manipulare sf [At: PONTBRITANT, D. / Pl: ~lări / E: manipula] 1 Manevră (11). 2 Manevrare (1). 3 Acționare, prin mijloace incorecte, pentru a reuși într-o acțiune. 4 Acționare indirectă asupra cuiva pentru a-l face să acționeze sau să gândească într-un anumit mod. 5 Luare sau ducere în mână a unui obiect în mod curent.

manipulație sf [At: BREZOIANU, A. 582/6 / V: (înv) ~iune / P: ~ți-e / E: fr manipulation] 1-4 Manipulare (1-4). 5 (Îs) Vagon de ~ Vagon atașat imediat după locomotivă, în care se păstrează diferite materiale și unelte necesare garniturii trenului.

MANIPULARE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; mânuire, manevrare. – V. manipula.

MANIPULARE, manipulări, s. f. Acțiunea de a manipula. Cheltuieli de circulație și manipulare.

MANIPULARE s.f. Acțiunea de a manipula și rezultatul ei; manipulație; manevrare. [< manipula].

MANIPULAȚIE s.f. 1. Manipulare. 2. Vagon așezat imediat după locomotivă, destinat șefului de tren și materialelor necesare pentru drum. [Gen -iei, var. manipulațiune s.f. / cf. fr. manipulation, lat. manipulatio].

MANIPULAȚIE s. f. 1. manipulare. 2. vagon special, atașat imediat după locomotivă, destinat șefului de tren. (< fr. manipulation, lat. manipulatio)

manipulare genetică sint. s. (biol.) Acțiunea de provocare a unei mutații genetice ◊ „Un cercetător canadian [...] a întreprins o serie de cercetări privind manipularea genetică asupra puilor de găină în scopul accelerării creșterii [...]” R.l. 1 II 86 p. 6 (cf. fr. manipulation génétique)

MANIPULAȚIE ~i f. Acțiune necinstită, făcută cu scopul de a înșela (pe cineva). /<fr. manipulation^[1]

manipulare s. f., g.-d. art. manipulării; pl. manipulări

manipulație (desp. -ți-e) s. f., art. manipulația (desp. -ți-a), g.-d. art. manipulației; pl. manipulații, art. manipulațiile (desp. -ți-i-)

manipulare s. f., g.-d. art. manipulării; pl. manipulări

manipulație (-ți-e) s. f., art. manipulația (-ți-a), g.-d. art. manipulației; pl. manipulații, art. manipulațiile (-ți-i-)

manipulare s. f., g.-d. art. manipulării; pl. manipulări

manipulație s. f. (sil. -ți-e), art. manipulația (sil. -ți-a), g.-d. art. manipulației; pl. manipulații, art. manipulațiile (sil. -ți-i-)^[1]

MANIPULARE s. v. manevrare.

MANIPULAȚIE s. v. manevrare, manevră, manipulare, mânuire.^[1]

MANIPULARE s. manevrare, manevră, mînuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)

manipulație s. v. MANEVRARE. MANEVRĂ. MANIPULARE. MÎNUIRE.

MANIPULAȚIUNE s. f. v. manipulare.

MANIPULARE s. f. Acțiunea de a m a n i p u l a; mînuire. Cf. m a n i p u l a (1). Manipularea fuselor și punerea mașinii în mers regulat. IONESCU-MUSCEL, FIL. 201. Mecanizarea muncii la manipularea cerealelor a fost complectată prin instalarea de noi benzi transportoare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2393. Va trebui restudiat și simplificat întregul sistem de aprovizionare a industriei, micșorînd cheltuielile de circulație și manipulare. GHEORGHIU-DEJ, R. 62. – Cf. manipula (2). Cf. PONTBRIANT, D. Manipulare de bani publici. MAIORESCU, D. I, 212, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – Pl.: manipulări. – V. manipula.

MANIPULÁȚIE s. f. Manipulare. Manipulația producturilor fermei. BREZOIANU, A. 582/6, cf. NEGULICI. Manipulația uneltelor nouă de plugărie. LITINSCHI, M. 42/9, cf. PONTBRIANT, D., LM. ♦ Vagon de manipulație = vagon atașat imediat după locomotivă, în care se păstrează diferite materiale și unelte necesare garniturii trenului. (Eliptic) Adă-mi de la manipulație un ciocan. CV 1950, nr. 5, 30. - Pronunțat: -ți-e. – Pl.: manipulații. – Și: (învechit) manipulațiúne s. f. – Din fr. manipulation.