5 definiții pentru manicord


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din it. manicordo, fr. manicorde.

MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din it. manicordo, fr. manicorde.

manicord sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: it manicordo, fr manicorde] Instrument muzical medieval asemănător clavicordului.

MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it. manicordo, cf. fr. manicorde].

MANICÓRD s. n. vechi instrument muzical cu coarde și clape, asemănător clavicordului. (< it. manicordo, fr. manicorde)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manicórd s. n.[1], pl. manicórduri corectată

  1. În original, probabil incorect: s. m. — cata
Intrare: manicord
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manicord
  • manicordul
  • manicordu‑
plural
  • manicorduri
  • manicordurile
genitiv-dativ singular
  • manicord
  • manicordului
plural
  • manicorduri
  • manicordurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manicord

  • 1. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: