2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

MANICHIUREZĂ, manichiureze, s. f. (Rar) Manichiuristă. – Manichiură + suf. -eză.

manichiure sf [At: P. CONSTANT, R. 85 / Pl: ~ze / E: manichiură + ~eză] (Rar) Manichiuristă.

MANICHIUREZĂ, manichiureze, s. f. Manichiuristă. – Manichiură + suf. -eză.

MANICHIUREZĂ, manichiureze, s. f. Manichiuristă.

MANICHIURE s.f. Manichiuristă. [Pron. -chiu-. / < manichiură + eză].

Ortografice DOOM

manichiure (rar) (desp. -chiu-) s. f., g.-d. art. manichiurezei; pl. manichiureze

manichiure (rar) (-chiu-) s. f., g.-d. art. manichiurezei; pl. manichiureze

manichiura vb. ind. prez. 1 sg. manichiurez, 3 sg. și pl. manichiurea

manichiure s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. manichiurezei; pl. manichiureze

Sinonime

MANICHIURE s. manichiuristă.

manichiure s.f. (rar) v. Manichiuristă.

MANICHIURE s. manichiuristă.

Tezaur

MANICHIURÉZĂ s. f. (Rar) Manichiuristă. Anunță pe frumoasa sa manichiureză că poate fi întîlnit oricînd. P. CONSTANT, R. 85, cf. BL XV, 12. - Pl.: manichiureze.Manichiură + suf, -ezâ.

Intrare: manichiura
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manichiura
  • manichiurare
  • manichiurat
  • manichiuratu‑
  • manichiurând
  • manichiurându‑
singular plural
  • manichiurea
  • manichiurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manichiurez
(să)
  • manichiurez
  • manichiuram
  • manichiurai
  • manichiurasem
a II-a (tu)
  • manichiurezi
(să)
  • manichiurezi
  • manichiurai
  • manichiurași
  • manichiuraseși
a III-a (el, ea)
  • manichiurea
(să)
  • manichiureze
  • manichiura
  • manichiură
  • manichiurase
plural I (noi)
  • manichiurăm
(să)
  • manichiurăm
  • manichiuram
  • manichiurarăm
  • manichiuraserăm
  • manichiurasem
a II-a (voi)
  • manichiurați
(să)
  • manichiurați
  • manichiurați
  • manichiurarăți
  • manichiuraserăți
  • manichiuraseți
a III-a (ei, ele)
  • manichiurea
(să)
  • manichiureze
  • manichiurau
  • manichiura
  • manichiuraseră
Intrare: manichiureză
  • silabație: -chiu-re-ză info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manichiure
  • manichiureza
plural
  • manichiureze
  • manichiurezele
genitiv-dativ singular
  • manichiureze
  • manichiurezei
plural
  • manichiureze
  • manichiurezelor
vocativ singular
  • manichiure
  • manichiurezo
plural
  • manichiurezelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manichiure, manichiurezesubstantiv feminin

etimologie:
  • Manichiură + -eză. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.