O definiție pentru manichiura

Ortografice DOOM

manichiura vb. ind. prez. 1 sg. manichiurez, 3 sg. și pl. manichiurea

Intrare: manichiura
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manichiura
  • manichiurare
  • manichiurat
  • manichiuratu‑
  • manichiurând
  • manichiurându‑
singular plural
  • manichiurea
  • manichiurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manichiurez
(să)
  • manichiurez
  • manichiuram
  • manichiurai
  • manichiurasem
a II-a (tu)
  • manichiurezi
(să)
  • manichiurezi
  • manichiurai
  • manichiurași
  • manichiuraseși
a III-a (el, ea)
  • manichiurea
(să)
  • manichiureze
  • manichiura
  • manichiură
  • manichiurase
plural I (noi)
  • manichiurăm
(să)
  • manichiurăm
  • manichiuram
  • manichiurarăm
  • manichiuraserăm
  • manichiurasem
a II-a (voi)
  • manichiurați
(să)
  • manichiurați
  • manichiurați
  • manichiurarăți
  • manichiuraserăți
  • manichiuraseți
a III-a (ei, ele)
  • manichiurea
(să)
  • manichiureze
  • manichiurau
  • manichiura
  • manichiuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)