4 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) nătărău, tont, care nu este bun de nimic. – Et. nec.

mangosit, ~ă [At: ȘEZ. III, 70 / V: ~gas~, măn~, mân~ / Pl: ~iți, ~e / E: nct] 1-2 smf, a (Mol) (Om) care nu merită nici o considerație Si: tont, nătărău, neghiob. 3-4 smf, a (Mol) (Om) mătăhălos și cam prost. 5-6 smf, a (Mol) (Om) păcătos. 7-8 smf, a (Reg) (Om) murdar. 9 a (Reg) Deteriorat.

MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg. și fam.) (Om) nătărău, tont, care nu este bun de nimic. – Et. nec.

MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, s. m. și f. (Regional, familiar) Persoană netrebnică, neîndemînatică; nătărău. Na! zise el, mai dîndu-i o tiflă; păcătoaso și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145. Ticălosul și mangositul! Încă se rînjea la mine cîteodată. CREANGĂ, P. 28. Vai... mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte! ALECSANDRI, T. I 110.

MANGOSÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. reg., fam. Om de nimic. /Orig. nec.

mangosit a. ticălos, netrebnic (de ființe sau de lucruri): mangosiții noștri de bărbați NEGR. [Cf. slovean MANGOVATI, a fi leneș].

mangosít, -ă adj. (cp. cu ngr. manga, copil ulițarnic; mangévo, umblu haĭmana). Fam. Păcătos, ticălos: măĭ mangositule! V. farfasit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mangosít (reg.) adj. m., s. m., pl. mangosíți; adj. f., s. f. mangosítă, pl. mangosíte

mangosít s. m., adj. m., pl. mangosíți; f. sg. mangosítă, pl. mangosíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANGOSÍT adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

mangosit adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANGOSÍT, -Ă adj. (Rar la f.; mai ales în Mold.; adesea substantivat) (Om) care nu este bun de nimic, care nu merită nici o considerație, tont, nătărău, neghiob; „mare la trup și prost” (CREANGĂ, GL.) ; „cu toate păcatele pe capul lui” (ȘEZ. III, 70). Mangositule, afară! Ieși, c-oi da-n păcat cu tine, ieși! PR. DRAM. 367, cf. URICARIUL, X, 404. Mangosiții noștri de bărbați se tem de cuconașul. NEGRUZZI, S. III, 15. Ce stai ca un butuc în capră, mangositule. . . coboară de-agiută la trăsură. ALECSANDRI, T. 385, cf. 274, 392. Ticălosul și mangositul! încă se rînjea la mine cîteodată și-mi făcea, cu măseaua. CREANGĂ, P. 28, cf. 254. Un mangosit de sfetnic d-ai Împăratului Roșu se făgăduise diavolului. ISPIRESCU, L. 226. Nu-i aice mangositul de băiet? CONTEMPORANUL, VI1, 501. Prepuneam eu de mult că ești bun numai de stîrnit femeile, ei, lasă, mangositule! I. NEGRUZZI, S. I, 184. Lasă, mări mangositule, că-mi vei veni tu acasă! MARIAN, O. I, 346, cf. id. S. R. I, 104. În loc să-i dai mînă de ajutor. . . , te-ai luat după mangositu ăsta. PETICĂ, O. 220. Na! zise el, mai dîndu-i o tiflă; păcătoaso și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145. Se temea că l-or mînca zmeii de viu, dacă or afla cît de măngosit îi el. SBIERA, P. 179. Și, vai, rău m-a pălmuit, Ardă-l focu magosit. MARIAN, SA, 29. Să nu fi mai ajuns să mă iei pe mine, mangosîtule. ȘEZ. VII, 135. ◊ F i g. Unde e mangosita și năzdrăvana de soartă, să ne-o împrietenim și noi măcar pe o zi de iarnă. ap. TDRG. ♦ (Regional) (Om) murdar, îngălat. V. n e s p ă l a t. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ (Regional) Stricat, dărăpănat, deteriorat (Raia de Sus-Tîrgu Jiu). CHEST. II 170/16. Case mîngosite. ib. - Pl.: mangosiți, -te. – Și: mangasít, -ă (GHEȚIE, R. M., BARCIANU), măngosit, -ă, mîngosit, -ă (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI) adj. – Etimologia necunoscută.

Intrare: mangosit (adj.)
mangosit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangosit
  • mangositul
  • mangositu‑
  • mangosi
  • mangosita
plural
  • mangosiți
  • mangosiții
  • mangosite
  • mangositele
genitiv-dativ singular
  • mangosit
  • mangositului
  • mangosite
  • mangositei
plural
  • mangosiți
  • mangosiților
  • mangosite
  • mangositelor
vocativ singular
plural
Intrare: mangosit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangosit
  • mangositul
  • mangositu‑
plural
  • mangosiți
  • mangosiții
genitiv-dativ singular
  • mangosit
  • mangositului
plural
  • mangosiți
  • mangosiților
vocativ singular
  • mangositule
  • mangosite
plural
  • mangosiților
Intrare: măngosit
măngosit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mângosit
mângosit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mangosit, -ă mangosită

  • 1. regional (Om) nătărău, tont, care nu este bun de nimic.
    exemple
    • Na! zise el, mai dîndu-i o tiflă; păcătoaso și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145.
      surse: DLRLC
    • Ticălosul și mangositul! Încă se rînjea la mine cîteodată. CREANGĂ, P. 28.
      surse: DLRLC
    • Vai... mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte! ALECSANDRI, T. I 110.
      surse: DLRLC

etimologie: