21 de definiții pentru mangan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANGÁN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și folosit în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.

mangan1 s [At: ANTROP. 11/4 / E: ger Mangan] 1 Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfarâmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi Si: (înv) manganez. 2 (Îs) Oțel ~ Oțel în a cărui compoziție intră un anumit procent de mangan.

MANGÁN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și întrebuințat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.

MANGÁN s. n. Element chimic din categoria metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, foarte dur și fărîmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi; se întrebuințează în metalurgia fierului, la prepararea anumitor oțeluri speciale.

MANGÁN s.n. Metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură. [< germ. Mangan].

MANGÁN s. n. metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje. (< germ. Mangan)

MANGÁN n. Metal alb-cenușiu foarte dur și foarte sfărâmicios, care există în natură în stare de oxid și este folosit în metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ. Mangan

1) mangán n., pl. e (ngr. mánganon. V. mangealîc). Vechĭ. Unealtă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mangan (element chimic) s. n.; simb. Mn

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANGÁN s. (CHIM.) (înv.) manganez.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mangán (-ne), s. n. – Dispozitiv, instalație. Ngr. μάγγανον. Sec. XVII, înv.Der. măngănie, s. f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s. n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque și menghine.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANGÁN (< germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247°C, p. f. 2.030°C), metal alb-cenușiu, foarte dur și foarte sfărâmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi. Formează combinații în stările de valență 2, 3, 4, 6 și 7. Se întrebuințează la fabricarea unor oțeluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vieții, fiind prezent în țesuturile animale și vegetale. Organismul uman conține c. 30 mg. de m. Multe săruri ale m. sunt folosite în terapeutică. Mari cantități de m. se află pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.

Mn, simbol chimic pentru mangan.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANGAN1 subst. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărimicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi; (învechit) manganez. Cf. ANTROP. 11/4. Pentru fabricarea metalelor aliate, in special ale oțelurilor, servesc și următoarele metale: cromul, nichelul, manganul. IOANOVICI, TEHN. 30, cf. 39, 69. Manganul se găsește In natură alături de minereurile de fier. MACAROVICI, CH. 407, cf. 408, 409. ◊ Oțel mangan = oțel în a cărui compoziție intră un anumit procent de mangan. Materialul sculelor poate fi oțelul carbon. . . , oțelul mangan și. . . oțelul rapid. IOANOVICI, TEHN. 259. - Din germ. Mangan.

Intrare: mangan
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangan
  • manganul
  • manganu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mangan
  • manganului
plural
vocativ singular
plural
Mn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Mn
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mangansubstantiv neutru

  • 1. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și întrebuințat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: manganez
  • comentariu simbol Mn DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.