MANGAN¹ subst. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărimicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi; (învechit) manganez. Cf. ANTROP. 11/4. Pentru fabricarea metalelor aliate, in special ale oțelurilor, servesc și următoarele metale: cromul, nichelul, manganul. IOANOVICI, TEHN. 30, cf. 39, 69. Manganul se găsește In natură alături de minereurile de fier. MACAROVICI, CH. 407, cf. 408, 409. ◊ Oțel mangan = oțel în a cărui compoziție intră un anumit procent de mangan. Materialul sculelor poate fi oțelul carbon. . . , oțelul mangan și. . . oțelul rapid. IOANOVICI, TEHN. 259. - Din germ. Mangan.