18 definiții pentru mangan Mn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mangan2 s vz măgan

mangan1 s [At: ANTROP. 11/4 / E: ger Mangan] 1 Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfarâmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi Si: (înv) manganez. 2 (Îs) Oțel ~ Oțel în a cărui compoziție intră un anumit procent de mangan.

MANGÁN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și folosit în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.

MANGÁN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și întrebuințat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.

MANGÁN s. n. Element chimic din categoria metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, foarte dur și fărîmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi; se întrebuințează în metalurgia fierului, la prepararea anumitor oțeluri speciale.

MANGÁN s.n. Metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură. [< germ. Mangan].

MANGÁN s. n. metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje. (< germ. Mangan)

MANGÁN n. Metal alb-cenușiu foarte dur și foarte sfărâmicios, care există în natură în stare de oxid și este folosit în metalurgie la fabricarea unor aliaje. /<germ. Mangan

1) mangán n., pl. e (ngr. mánganon. V. mangealîc). Vechĭ. Unealtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mangán (metal) s. n.; simb. Mn

mangán (metal) s. n., simb. Mn


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANGÁN s. (CHIM.) (înv.) manganez.

MANGAN s. (CHIM.) (înv.) manganez.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mangán (-ne), s. n. – Dispozitiv, instalație. Ngr. μάγγανον. Sec. XVII, înv.Der. măngănie, s. f. (vrajă, farmec), sec. XVII, din ngr. μαγγανεῖα. E dubletul lui mangealîc, s. n. (înv., balistă; înv., macara; Olt., pîrghie, palancă, proptea), din tc. mancalik, der. din gr. μάγγανον, cf. sp. almajaneque și menghine.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANGÁN (< germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247°C, p. f. 2.030°C), metal alb-cenușiu, foarte dur și foarte sfărâmicios, care se găsește în natură sub formă de oxizi. Formează combinații în stările de valență 2, 3, 4, 6 și 7. Se întrebuințează la fabricarea unor oțeluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vieții, fiind prezent în țesuturile animale și vegetale. Organismul uman conține c. 30 mg. de m. Multe săruri ale m. sunt folosite în terapeutică. Mari cantități de m. se află pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.

Mn, simbol chimic pentru mangan.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană

Intrare: mangan
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangan
  • manganul
  • manganu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mangan
  • manganului
plural
vocativ singular
plural
Mn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Mn
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mangan Mn

  • 1. Element chimic din grupa metalelor, de culoare albă-cenușie, strălucitor, dur și sfărâmicios, existent în natură sub formă de oxizi și întrebuințat în metalurgie la fabricarea anumitor aliaje.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: manganez
  • comentariu simbol Mn
    surse: DOOM 2

etimologie: