10 definiții pentru mangafa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANGAFA s. f. 1. (Familiar) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătîng, (rar) mangafache. Dă-mi voie să-ți spun, adicătele, că ești o mangafa. CARAGIALE, M. 169. Mangafaua pleacă, mîine miercuri, la Ploiești, râmîi singură și ambetată, id. T. II, 84, cf. id. O. VI, 246, BL I, 110, IORDAN, STIL. 88. 2. (Regional, la pl.) Mofturi, ifose. Face atîtea mangafale, că ți-e scîrbă de el. Com. din PIATRA-NEAMȚ. 3. (Regional) Boală a vitelor și a cailor nedefinită mai de aproape. Cf. H XIV 367, 439, com. din ȚEPEȘ VODĂ-MEDGIDIA. – Pl.: (1, 2) mangafale. – Din tc. mankafa.

MANGAFÁ, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nicio considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.

mangafa sf [At: CARAGIALE, M. 169 / Pl: ~le / E: tc mankafa] 1 (Fam) Om mărginit, care nu merită nici o considerație Si: bleg, nătâng, prost, (rar) mangafache. 2 (Reg; lpl) Mofturi. 3 (Reg) Boală a vitelor și a cailor nedefinită mai îndeaproape.

MANGAFÁ, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.

MANGAFÁ, mangafale, s. f. Persoană care nu merită nici o considerație; om de nimic, prost, caraghios. Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești. CARAGIALE, O. I 186. Dă-mi voie să-ți spun... că ești o mangafa. id. M. 179.

mangafà f. (în. graiul mahalagiilor), personaj ridicul și greoiu: mangafaua pleacă miercuri CAR. [Turc. MANKAFA, stupid].

mangafá f. (turc. mankafa, pop. mangofa, cap mare, prost, foarte răcit). Est. Fam. Gogoman, prost: ĭa o mangafa și el!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mangafá (înv., fam.) s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále, art. mangafálele

mangafá s. f., art. mangafáua, g.-d. art. mangafálei; pl. mangafále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mangafá (mangafále), s. f. – Prostănac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (Șeineanu, II, 246; Ronzevalle 157).

Intrare: mangafa
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mangafa
  • mangafaua
plural
  • mangafale
  • mangafalele
genitiv-dativ singular
  • mangafale
  • mangafalei
plural
  • mangafale
  • mangafalelor
vocativ singular
  • mangafa
plural
  • mangafalelor

mangafa

  • 1. familiar Om care nu merită nicio considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mangafache attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești. CARAGIALE, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • Dă-mi voie să-ți spun... că ești o mangafa. CARAGIALE, M. 179.
      surse: DLRLC

etimologie: