11 definiții pentru mangafa
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANGAFA, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nicio considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.
mangafa sf [At: CARAGIALE, M. 169 / Pl: ~le / E: tc mankafa] 1 (Fam) Om mărginit, care nu merită nici o considerație Si: bleg, nătâng, prost, (rar) mangafache. 2 (Reg; lpl) Mofturi. 3 (Reg) Boală a vitelor și a cailor nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANGAFA, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MANGAFA, mangafale, s. f. Persoană care nu merită nici o considerație; om de nimic, prost, caraghios. Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești. CARAGIALE, O. I 186. Dă-mi voie să-ți spun... că ești o mangafa. id. M. 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mangafà f. (în. graiul mahalagiilor), personaj ridicul și greoiu: mangafaua pleacă miercuri CAR. [Turc. MANKAFA, stupid].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mangafá f. (turc. mankafa, pop. mangofa, cap mare, prost, foarte răcit). Est. Fam. Gogoman, prost: ĭa o mangafa și el!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mangafa (înv., fam.) s. f., art. mangafaua, g.-d. art. mangafalei; pl. mangafale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mangafa (înv., fam.) s. f., art. mangafaua, g.-d. art. mangafalei; pl. mangafale, art. mangafalele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mangafa s. f., art. mangafaua, g.-d. art. mangafalei; pl. mangafale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mangafa (mangafale), s. f. – Prostănac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (Șeineanu, II, 246; Ronzevalle 157).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANGAFA s. f. 1. (Familiar) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătîng, (rar) mangafache. Dă-mi voie să-ți spun, adicătele, că ești o mangafa. CARAGIALE, M. 169. Mangafaua pleacă, mîine miercuri, la Ploiești, râmîi singură și ambetată, id. T. II, 84, cf. id. O. VI, 246, BL I, 110, IORDAN, STIL. 88. 2. (Regional, la pl.) Mofturi, ifose. Face atîtea mangafale, că ți-e scîrbă de el. Com. din PIATRA-NEAMȚ. 3. (Regional) Boală a vitelor și a cailor nedefinită mai de aproape. Cf. H XIV 367, 439, com. din ȚEPEȘ VODĂ-MEDGIDIA. – Pl.: (1, 2) mangafale. – Din tc. mankafa.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mangafa, mangafalesubstantiv feminin
- 1. Om care nu merită nicio considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng. DEX '09 DLRLCsinonime: mangafache
- Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești. CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
- Dă-mi voie să-ți spun... că ești o mangafa. CARAGIALE, M. 179. DLRLC
-
etimologie:
- mankafa DEX '98 DEX '09