2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANEVRIÉR, -Ă, manevrieri, -e, adj., s. m. (Persoană) care execută manevre; (fig.) (persoană) cu mare abilitate în politică. [Pr.: -vri-er] – Din fr. manœuvrier.

MANEVRIÉR, -Ă, manevrieri, -e, adj., s. m. (Persoană) care execută manevre; (fig.) (persoană) cu mare abilitate în politică. [Pr.: -vri-er] – Din fr. manœuvrier.

manevrier, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr manœuvrier] (Rar; d. unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, cu iscusință.

MANEVRIÉR, -Ă adj. (Rar; despre unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, ușor. [Pron. -vri-er. / cf. fr. manoeuvrier].

MANEVRIÉR, -Ă I. adj. (despre unități militare, avioane etc.) care execută manevre cu dibăcie, ușor. II. s. m. 1. (mar.) cel care execută corect manevrele cu nava. 2. cel care știe să manevreze cu abilitate (în politică). (< fr. manoeuvrier)

manevriér s. m. (livr.) Persoană care știe să manevreze cu abilitate (în politică) ◊ „D.V., recentul biograf și comentator al lui Miron, se arată mirat de sciziunea dintre caracterul cronicarului, mare manevrier politic, și acela al operei, a unui moralist impresionant.” R.lit. 16 VIII 73 p. 6 (din fr. manœuvrier; DN3 – alt sens)

*manevriér, -ă adj. (fr. manoeuvrier). Care manevrează bine: general manevrier, oaste manevrieră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manevriér s. m., adj. m., pl. manevriéri; f. sg. manevriéră, pl. manevriére


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANEVRIÉR, -Ă adj. (Rar, despre unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, cu iscusință. Cf. COSTINESCU. Infanteria sovietică s-a dovedit manevrieră. CONTEMP. 1949, nr. 126, 7/4. - Pl.: manevrieri, -e. – Din fr. manœuvrier.

Intrare: manevrier (adj.)
manevrier1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manevrier
  • manevrierul
  • manevrieru‑
  • manevrie
  • manevriera
plural
  • manevrieri
  • manevrierii
  • manevriere
  • manevrierele
genitiv-dativ singular
  • manevrier
  • manevrierului
  • manevriere
  • manevrierei
plural
  • manevrieri
  • manevrierilor
  • manevriere
  • manevrierelor
vocativ singular
plural
Intrare: manevrier (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manevrier
  • manevrierul
  • manevrieru‑
plural
  • manevrieri
  • manevrierii
genitiv-dativ singular
  • manevrier
  • manevrierului
plural
  • manevrieri
  • manevrierilor
vocativ singular
  • manevrierule
  • manevriere
plural
  • manevrierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manevrier

  • 1. (Persoană) care execută manevre; (figurat) (persoană) cu mare abilitate în politică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: