6 definiții pentru manevrier (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANEVRIÉR, -Ă, manevrieri, -e, adj., s. m. (Persoană) care execută manevre; (fig.) (persoană) cu mare abilitate în politică. [Pr.: -vri-er] – Din fr. manœuvrier.

MANEVRIÉR, -Ă, manevrieri, -e, adj., s. m. (Persoană) care execută manevre; (fig.) (persoană) cu mare abilitate în politică. [Pr.: -vri-er] – Din fr. manœuvrier.

manevrier, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr manœuvrier] (Rar; d. unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, cu iscusință.

MANEVRIÉR, -Ă adj. (Rar; despre unități militare) Care execută manevre cu dibăcie, ușor. [Pron. -vri-er. / cf. fr. manoeuvrier].

MANEVRIÉR, -Ă I. adj. (despre unități militare, avioane etc.) care execută manevre cu dibăcie, ușor. II. s. m. 1. (mar.) cel care execută corect manevrele cu nava. 2. cel care știe să manevreze cu abilitate (în politică). (< fr. manoeuvrier)

*manevriér, -ă adj. (fr. manoeuvrier). Care manevrează bine: general manevrier, oaste manevrieră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manevriér s. m., adj. m., pl. manevriéri; f. sg. manevriéră, pl. manevriére

Intrare: manevrier (adj.)
manevrier1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manevrier
  • manevrierul
  • manevrieru‑
  • manevrie
  • manevriera
plural
  • manevrieri
  • manevrierii
  • manevriere
  • manevrierele
genitiv-dativ singular
  • manevrier
  • manevrierului
  • manevriere
  • manevrierei
plural
  • manevrieri
  • manevrierilor
  • manevriere
  • manevrierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manevrier

  • 1. (Persoană) care execută manevre; (figurat) (persoană) cu mare abilitate în politică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: