11 definiții pentru mandril
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- tezaur (1)
Explicative DEX
MANDRIL, mandrili, s. m. Specie de maimuță din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă, cu fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie-brună (Cynochephalus mormon). – Din fr. mandrill.
MANDRIL, mandrili, s. m. Specie de maimuță din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă, cu fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie-brună (Cynochephalus mormon). – Din fr. mandrill.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mandril sm [At: HELIADE, O. I, 132 / Pl: ~i / E: fr mandrill] Specie de maimuță din Guineea, cu coada scurtă, fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie (Cynochephalus mormon).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANDRIL, mandrili, s. m. Maimuță care trăiește în Guineea, avînd coada ciuntită, pielea capului intens colorată în nuanțe de roșu și albastru, iar blana măslinie (Papio maimon).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANDRIL s.m. Maimuță mare originară din Guineea, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. [< fr. mandrill].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANDRIL s. m. maimuță cinocefală din Africa, cu coada mică, cu fața de culoare albastră, nasul roșu și blana galbenă. (< fr. mandrill)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANDRIL ~i m. Maimuță de talie mare din familia pavianilor, cu coadă scurtă și cu blană brună-măslinie. /<fr. mandrill
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*mandríl m., pl. lĭ (cuv. care pare a fi indigen din Ghineĭa). Un fel de maĭmuță mare cu capu ca de cîne, cu unele părțĭ ale corpuluĭ colorate roș și albastru și care trăĭește pin vestu Africiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mandril (animal) s. m., pl. mandrili
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mandril (animal) s. m., pl. mandrili
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mandril s. m., pl. mandrili
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MANDRÍL s. m. Specie de maimuță (din Guineea), cu coada scurtă, fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie (Cynochephalus mormon). Mereu silea Să-mpingă înainte. . . Doi mandrili. HELIADE, O. I, 132. - Pl.: mandrill. – Din fr. mandrili.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mandril, mandrilisubstantiv masculin
- 1. Specie de maimuță din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă, cu fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie-brună (Cynochephalus mormon). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- mandrill DEX '09 DEX '98 DN