Definiția cu ID-ul 1251838:
Tezaur
MANDRÍL s. m. Specie de maimuță (din Guineea), cu coada scurtă, fața colorată în albastru și roșu și blana măslinie (Cynochephalus mormon). Mereu silea Să-mpingă înainte. . . Doi mandrili. HELIADE, O. I, 132. - Pl.: mandrill. – Din fr. mandrili.