8 definiții pentru mandragoră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mandrago sf [At: PALIA (1581), 119/4 / V: ~ra, (înv) ~gu / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: slv манъдрагора, mgr μανδραγόας] 1 Plantă cu rădăcini cărnoase și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis (Mandragora officinalis). 2 (Prc) Rădăcină a mandragorei (1), căreia în vechime i se atribuiau calități magice.

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu rădăcini groase, adesea în forma unei mîini omenești, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis).

MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].

MANDRAGÓRĂ ~e f. Plantă erbacee cu fructe mari și rădăcina ramificată, folosită în medicină. /<sl. manudragora

mandragóră, V. mătrăgună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre

mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre

Intrare: mandragoră
mandragoră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrago
  • mandragora
plural
  • mandragore
  • mandragorele
genitiv-dativ singular
  • mandragore
  • mandragorei
plural
  • mandragore
  • mandragorelor
vocativ singular
plural