8 definiții pentru mandragoră

mandrago sf [At: PALIA (1581), 119/4 / V: ~ra, (înv) ~gu / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: slv мaнъдpaгopa, mgr μανδραγόας] 1 Plantă cu rădăcini cărnoase și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis (Mandragora officinalis). 2 (Prc) Rădăcină a mandragorei (1), căreia în vechime i se atribuiau calități magice.

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.

MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu rădăcini groase, adesea în forma unei mîini omenești, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis).

mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre

MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].

MANDRAGÓRĂ ~e f. Plantă erbacee cu fructe mari și rădăcina ramificată, folosită în medicină. /<sl. manudragora

mandragóră, V. mătrăgună.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre

Intrare: mandragoră
mandragoră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrago
  • mandragora
plural
  • mandragore
  • mandragorele
genitiv-dativ singular
  • mandragore
  • mandragorei
plural
  • mandragore
  • mandragorelor
vocativ singular
plural