opțiuni

2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

măndătariat sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ~e / E: mandatar + -iat] (Înv; Buc) Sediu al administrației locale Cf mandatar (4).

Ortografice DOOM

mandatariat s. n., pl. mandatariate

Tezaur

MĂNDĂTARIÁT subst. (Învechit, prin Bucov.) Sediul mandatarului (2). Îmi stau boii miei de vro patru săptămîni... areștuiți la măndătariatul de Dorna (a. 1835). ȘTEFANELLI, D. C. 407. - Pl.: ? – De la mandatar.

Intrare: mandatariat
mandatariat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandatariat
  • mandatariatul
  • mandatariatu‑
plural
  • mandatariate
  • mandatariatele
genitiv-dativ singular
  • mandatariat
  • mandatariatului
plural
  • mandatariate
  • mandatariatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: măndătariat
măndătariat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)