2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
măndătariat sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ~e / E: mandatar + -iat] (Înv; Buc) Sediu al administrației locale Cf mandatar (4).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mandatariat s. n., pl. mandatariate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNDĂTARIÁT subst. (Învechit, prin Bucov.) Sediul mandatarului (2). Îmi stau boii miei de vro patru săptămîni... areștuiți la măndătariatul de Dorna (a. 1835). ȘTEFANELLI, D. C. 407. - Pl.: ? – De la mandatar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mandatariat
mandatariat substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: măndătariat
măndătariat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)