Definiția cu ID-ul 1254605:
Tezaur
MĂNDĂTARIÁT subst. (Învechit, prin Bucov.) Sediul mandatarului (2). Îmi stau boii miei de vro patru săptămîni... areștuiți la măndătariatul de Dorna (a. 1835). ȘTEFANELLI, D. C. 407. - Pl.: ? – De la mandatar.
MĂNDĂTARIÁT subst. (Învechit, prin Bucov.) Sediul mandatarului (2). Îmi stau boii miei de vro patru săptămîni... areștuiți la măndătariatul de Dorna (a. 1835). ȘTEFANELLI, D. C. 407. - Pl.: ? – De la mandatar.