2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDARIN1 s. m. Mare demnitar din vechea organizare politică și socială a Chinei, Indochinei și Coreei. Cf. MUMULEANU, C. 10/7. Pe un pod pășește-alene fiica unui mandarin, sub cortelul de crep galbin. ALECSANDRI, P. III, 88. Mandarini, stind laolaltă, Spun că semne sînt de ploaie. MACEDONSKI, O. I, 205. A rămas tot solemn și țîfnos ca un mandarin. C. PETRESCU, V. 362, cf. id. Î. II, 108. ◊ (Depreciativ sau ironic, folosit ca epitet) La acest curent [junimist] s-au alipit cîțiva mandarini ai păturii intelectuale, cîțiva aristocrați ai profesiunilor liberale. IBRĂiLEANU, SP. CR. 171. Academia R.P.R. nu rămîne un for închis constituit din oameni „consacrați”, din „mandariniinerți ai științei moarte. CONTEMP. 1949, nr. 126, 14/4. – Pl.: mandarini. – Din fr. mandarin.

MANDARÍN2 s. m. Arbust fructifer specific regiunilor mediteraneene, cu fructe comestibile (Citrus nobilis Laur). V. p o r t o c a l. - Pl.: mandarini. – De la mandarină.

MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.

MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.

MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).

MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).

mandarin2 sm [At: DCR / Pl: ~i / E: mandarină] Arbust fructifer specific regiunilor mediteraneene, cu fructe comestibile (Citrus nobilis Laur).

mandarin1 sm [At: MUMULEANU, C. 10/7 / Pl: ~i / E: fr mandarin] Mare demnitar din vechea organizare politică și socială a Chinei, Indochinei și Coreei.

MANDARÍN1, mandarini, s. m. 1. Înalt demnitar în China veche. A rămas tot solemn și țîfnos ca un mandarin. C. PETRESCU, C. V. 362. Mandarini, stînd laolaltă, Spun că semne sînt de ploaie. MACEDONSKI, O. I 205. Pe un pod pășește-alene fiica unui mandarin Sub cortelul de crep galbin. ALECSANDRI, P. III 88. 2. Fig. Persoană care se consideră superioară celorlalte și manifestă dispreț față de oamenii simpli și de munca lor. La acest curent s-au alipit cîțiva mandarini ai păturii intelectuale. IBRĂILEANU, SP. CR. 171.

MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cultivat în regiunile mediteraneene, al cărui fruct este comestibil.

MANDARÍN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [< mandarină].

MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].

MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină)

MANDARÍN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcționar din China feudală și Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ◊ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)

mandarín s. m. Om de litere influent; om cultivat care deține multe titluri ◊ „În credința [intelectualilor ei au] rolul formal de mandarini. R.lit. 36/93 p. 3 (din fr. mandarin, it. mandarino; DN3)

MANDARÍN2 ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galbenă-roșiatică, asemănătoare cu portocalele, dar mai mici decât acestea. /Din mandarină

MANDARÍN1 ~i m. Funcționar public din ierarhia superioară a Chinei feudale. /<fr. mandarin

mandarin m. nume ce se dă funcționarilor și învățaților chinezi: mandarini ’n haine scumpe de mătasă vișinie AL.

*mandarín m. (pg. mandarim, care pare a fi scr. mandalin, expert în petre prețioase, consilier, ministru ș. a.).Titlu dat de Europenĭ funcționarilor publicĭ în China. Fig. Iron. Personagiŭ influent. Arbore care produce mandarine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandarín (demnitar, arbust) s. m., pl. mandaríni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANDARÍN2 (< mandarină) s. m. Specie de pomi și arbuști fructiferi din genul Citrus, familia rutacee, originari din China, înalți de 3-4 m, cu frunze lancelolate, parsistente, cu flori albe, mizi și parfumate și cu fructe sferice (Citrus nobilis). Crește în regiunile tropicale și subtropicale.

arată toate definițiile

Intrare: mandarin (arbust)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandarin
  • mandarinul
  • mandarinu‑
plural
  • mandarini
  • mandarinii
genitiv-dativ singular
  • mandarin
  • mandarinului
plural
  • mandarini
  • mandarinilor
vocativ singular
  • mandarinule
  • mandarine
plural
  • mandarinilor
Intrare: mandarin (demnitar)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandarin
  • mandarinul
  • mandarinu‑
plural
  • mandarini
  • mandarinii
genitiv-dativ singular
  • mandarin
  • mandarinului
plural
  • mandarini
  • mandarinilor
vocativ singular
  • mandarinule
  • mandarine
plural
  • mandarinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mandarin (arbust)

  • 1. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

mandarin (demnitar)

  • 1. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • A rămas tot solemn și țîfnos ca un mandarin. C. PETRESCU, C. V. 362.
      surse: DLRLC
    • Mandarini, stînd laolaltă, Spun că semne sînt de ploaie. MACEDONSKI, O. I 205.
      surse: DLRLC
    • Pe un pod pășește-alene fiica unui mandarin Sub cortelul de crep galbin. ALECSANDRI, P. III 88.
      surse: DLRLC
  • 2. Intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri.
    surse: MDN '00
    • 2.1. figurat Persoană care se consideră superioară celorlalte și manifestă dispreț față de oamenii simpli și de munca lor.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • La acest curent s-au alipit cîțiva mandarini ai păturii intelectuale. IBRĂILEANU, SP. CR. 171.
        surse: DLRLC

etimologie: