2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANȘĂ2 s. f. Fiecare dintre părțile succesive care compun unele probe sau competiții sportive, o partidă de cărți etc. V. r e p r i z ă. La manșa a Il-a. . . celelalte concurente s-au comportat mai slab. SP. POP. 1950, nr. 1815, 3/4. - Pl.: manșe. – Din fr. manche, idem.

MANȘĂ1 s. f. Pîrghie de comandă la avion; p. g e n e r. mîner, manivelă. Schimbă manșa vitezelor. MIHALE, O. 123. Trage o manșă imaginară și imită zgomotul avionului în urcare. LOVINESCU, C. S. 33. – Pl.: manșe. – Din fr. manche „pîrghie”.

MÁNȘĂ1, manșe, s. f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion; p. gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche.

MÁNȘĂ1, manșe, s. f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion; p. gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche.

MÁNȘĂ2, manșe, s. f. Fiecare dintre etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.). – Din fr. manche.

manșă2 sf [At: SP. POP. 1950, nr. 1815, 3/4 / Pl: ~șe / E: fr manche] Fiecare dintre părțile succesive ale unei probe sau competiții sportive, ale unei partide de cărți etc. Vz repriză.

manșă1 sf [At: MIHALE, O. 123 / Pl: ~șe / E: fr manche] 1 Pârghie de comandă la avion. 2 (Pgn) Mâner.

MÁNȘĂ2, manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.). V. repriză. – Din fr. manche.

MÁNȘĂ, manșe, s. f. Pîrghia din fața pilotului, folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată prin cablu de un avion) în care trage, pentru exerciții, aviația sau artileria antiaeriană.

MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche].

MÁNȘĂ2 s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei probe sau competiții sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărți etc. (< fr. manche)

MÁNȘĂ1 s. f. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion. ◊ țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție. ♦ ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr. manche)

MÁNȘĂ2 ~e f. Etapă competițională dintr-o probă (de motociclism, schi, tir etc.). [G.-D. manșei] /<fr. manche

MÁNȘĂ1 ~e f. Pârghie de comandă a unui avion. [G.-D. manșei] /<fr. manche


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mánșă s. f., art. mánșa, g.-d. art. mánșei; pl. mánșe

mánșă (av., sport) s. f., art. mánșa, g.-d. art. mánșei; pl. mánșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANȘĂ DE VÂNT s. mânecă de vânt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MANȘĂ3 țintă confecționată din pânză dispusă pe un cadru de lemn sau metalic, de forme variate, remorcată printr-un cablu de un avion, servind tragerilor aeriene sau antiaeriene de instrucție.

MANȘĂ2 sul de pânză fixat pe un suport de pe acoperișul clădirii stației meteorologice, care indică puterea și intensitatea vântului. Sin. Mănecă de vânt.

MANȘĂ1 parte componentă a comenzilor unor aeronave, având forma unor pârghii verticale, cu ajutorul căreia pilotul acționează din cabină anumite suprafețe de comandă ale aeronavei (eleroane, aripi și profundorul la coada aeronavei). Deplasarea manșei înainte sau înapoi modifică înclinarea profundorului și avionul urcă sau coboară. Deplasarea laterală a manșei comandă înclinarea eleroanelor, producând rotirea aeronavei în jurul axei longitudinale. Pe manșa aeronavelor de luptă sunt amplasate butoane cu ajutorul cărora se poate declanșa tragerea cu rachete sau cu armament de bord, lansarea bombelor, comanda frânelor și legătura radio. Unele aeronave au manșe prevăzute cu volan.

Intrare: manșă (sport)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manșă
  • manșa
plural
  • manșe
  • manșele
genitiv-dativ singular
  • manșe
  • manșei
plural
  • manșe
  • manșelor
vocativ singular
plural
Intrare: manșă (tehn.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manșă
  • manșa
plural
  • manșe
  • manșele
genitiv-dativ singular
  • manșe
  • manșei
plural
  • manșe
  • manșelor
vocativ singular
plural

manșă (sport)

  • 1. Fiecare dintre etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.).
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

manșă (tehn.)

  • 1. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Țintă aeriană (remorcată prin cablu de un avion) în care trage, pentru exerciții, aviația sau artileria antiaeriană.
      surse: DLRLC DN
    • 1.3. Manșă de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil.
      surse: MDN '00

etimologie: