MANȘĂ², manșe, s. f. Fiecare dintre etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.). – Din fr. manche.

manșă² sf [At: SP. POP. 1950, nr. 1815, 3/4 / Pl: ~șe / E: fr manche] Fiecare dintre părțile succesive ale unei probe sau competiții sportive, ale unei partide de cărți etc. Vz repriză.

MANȘĂ², manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.). V. repriză. – Din fr. manche.

MANȘĂ s.f. 1. Pîrghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzînd unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche].

MANȘĂ² s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei probe sau competiții sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărți etc. (< fr. manche)

MANȘĂ² ~e f. Etapă competițională dintr-o probă (de motociclism, schi, tir etc.). [G.-D. manșei] /<fr. manche

manșă s. f., art. manșa, g.-d. art. manșei; pl. manșe

manșă s. f., art. manșa, g.-d. art. manșei; pl. manșe

manșă (av., sport) s. f., art. manșa, g.-d. art. manșei; pl. manșe

MANȘĂ² s. f. Fiecare dintre părțile succesive care compun unele probe sau competiții sportive, o partidă de cărți etc. V. r e p r i z ă. La manșa a Il-a. . . celelalte concurente s-au comportat mai slab. SP. POP. 1950, nr. 1815, 3/4. - Pl.: manșe. – Din fr. manche, idem.