22 de definiții pentru mahmudea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAHMUDEA, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. mahmudiye.

mahmudea sf [At: (a. 1829) IORGA, S. D. XII, 176 / V: (înv) ~utea, ~mod~, magm~, mam~ / Pl: ~ele / E: tc mahmudiye] 1 Monedă turcească de aur cu valoare variabilă, care a circulat în trecut și în țările românești. 2 (Lpl) Salbă de bani. 3 Cercei făcuți din mahmudele (1) Cf lefturi. 4 (Îrg; lpl) Perciuni.

MAHMUDEA, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. – Din tc. mahmudiye.

MAHMUDEA, mahmudele, s. f. (Învechit) Monedă turcească de aur, cu circulație și în țările romînești. Grămezi de mahmudele ca jeraticul. DELAVRANCEA, S. 175. Mi-au luat tot ce aveam m chimir. cinci sute de mahmudele d-ale noi. GHICA, S. 25. – Variantă: mamudea (PĂSCULESCU, E. P. 207) s. f.

MAHMUDEA ~ele f. înv. Monedă de aur turcească cu circulație și în țările românești. /<turc. mahmudiye

mahmudeà f. veche monedă turceașcă de aur (bătută de Sultanul Mahmud): cu dăsagi cu buzdugele pline cu mahmudele POP. [Turc. MAHMUDYÈ].

mahmudeá f., pl. ele (turc. mahmudiĭé). O veche monetă turcească de aur bătută de sultanu Mahmud II († 1839) și care valora 45 de leĭ vechĭ (Iorga, Negoț, 224). – Și magm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mahmudea s. f., art. mahmudeaua, g.-d. art. mahmudelei; pl. mahmudele

mahmudea s. f., art. mahmudeaua, g.-d. art. mahmudelei; pl. mahmudele, art. mahmudelele

mahmudea s. f., art. mahmudeaua, g.-d. art. mahmudelei; pl. mahmudele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mahmudea (mahmudele), s. f. – Monedă turcească de aur, bătută de sultanul Mahomed II (1785-1839), de unde i se trage și numele; valora 40 de taleri (mahmudea tare) sau 35 (mahmudea moale), dar s-a depreciat rapid (în 1848 valora 16,24 și respectiv 6,67 franci). – Mr. mahmude, megl. mămudie. Tc. mahmudiyé (Roesler 599; Șeineanu, II, 242), cf. ngr. μαχμουτιές, sb. mahmudija.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAHMUDEÁ s. f. 1. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. David Păun... trimete o plată în: rebiale, mahmudea[le] (a. 1820). IORGA, S. D. XII, 176. Șî pă noi cu mare strînsoare ne apucă protopopii să plătim cîte o mahmudea... pentru cîrja mitropolitului, I. GOLESCU, în PR. DRAM. 72. Eu îți voi răsplăti osteneala cu cincizeci de mahmudele. FILIMON, O. I, 117. Pedeapsa înceta îndată ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA, S. 38, cf. 25. Să le trimită de mâncare și 500 mahmudele de aur. I. IONESCU, M. 249. Ciocoiu... îngroapă magmudele și nisfele d-ali noi și bani dă aram, scoși dîn pielea mea, a unuia și-a altuia. JIPESCU, O. 57. Ș-a strîns grămezi de mahmudele ca jeraticul, zestre pentru soră-sa. DELAVRANCEA, S. 175. Tot timpul cît a circulat în România moneda turcească, cei bogați da [la botez] mahmudele. MARIAN, NA. 214, cf. CONV. LIT. XI, 306. Se vindea... o „mahmudea” cincisprezece [lei] în loc de douăzeci și trei. CONV. LIT. XLIV2, 659. Orții, lețcaiele, rubielele, mahmudelele... și alte multe asemenea mărunțișuri, N. A. BOGDAN, C. M. 169. Chehaia-bei făgăduise de fiecare cap de arnăut o mahmudea de aur (25 lei de atunci). OȚEȚEA, T. V. 311. Două căldări de aur adunase bunicul tatii mahmudele cu semne ciudate, florini. STANCU, D. 482. A vîndut-o, pe cinci mahmudele. PREDA, Î. 125. Purcedea vulturește, Cu desagi, cu buzdugele, Pline de mahmudele. ALECSANDRI, P. P. 146. Ia caută-l tu pîn-la piele, Ne-i da de niscaiva mahmudele, Să bem pelinaș pe ele ? TEODORESCU, P. P. 130. Ia intră-n odaia mea, Umple cu galbeni poala, Tot cu galbeni venetici, De cîte-o sută și cinci, Cu mahmudele Turcești, Cu rubiele Arăpești. id. ib. 541. Aveam poli și mahmudele, De dam la mîndrele mele. MAT. FOLK. 264. ♦ (La pl.) Salbă de bani; cercei făcuți din mahmudele (1) Cf. l e f t u r i. Coana Mița, înveselită de glumă, lărgea gura pînă către mahmudelele din urechi. P. CONNSTANT, R. 87. Cere rochii cu turnele Și la gît cu mahmudele. MAT. FOLK. 898. Cum el o vedea, Indatâ-ncepea De-mi desfășura Cutii cu mărgele... Și cu mahmudele. PĂSCULESCU, L. P. 290, cf. ALR I1865/677, 760, 770, 786, 790, 880, 896, 898, 900, 922. 2. (Regional, la pl.) Perciuni (Sălcioara- București). ALR II 6814/928. - Pl.: mahmudele. - Și: (învechit) mahmuteá (BELDIMAN, RE 96/13), mamodeá (ȘIO, II1 242), (regional) magmudeá, mamudeá s. f.- Din tc. mahmudiye.

Intrare: mahmudea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahmudea
  • mahmudeaua
plural
  • mahmudele
  • mahmudelele
genitiv-dativ singular
  • mahmudele
  • mahmudelei
plural
  • mahmudele
  • mahmudelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mamudea
  • mamudeaua
plural
  • mamudele
  • mamudelele
genitiv-dativ singular
  • mamudele
  • mamudelei
plural
  • mamudele
  • mamudelelor
vocativ singular
plural
mamodea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mahmutea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
magmudea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mahmudea, mahmudelesubstantiv feminin

  • 1. Monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a secolului XIX. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Grămezi de mahmudele ca jeraticul. DELAVRANCEA, S. 175. DLRLC
    • format_quote Mi-au luat tot ce aveam m chimir... cinci sute de mahmudele d-ale noi. GHICA, S. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.