18 definiții pentru maliție malițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALÍȚIE s. f. (Livresc) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. Cf. FIS. 41, PONTBRIANT, D. N-a putut face alta, decît a căuta, în maliția unui om just, mîngîiere. CARAGIALE, O. VII, 4, cf. DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. E un om cu... ochii vii, în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție. SADOVEANU, V. F. 34, cf. id. O. L. 50, id. O. X, 500. Fata dumneavoastră, zise ea cu o maliție molatecă, trebuie să aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. CĂLINESCU, E. O. II, 40, cf. 11, 36. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. Dacă nu m-ar chema Maria? zise ea, sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82. - Pl.: maliții. – Și: (învechit) malície s. f. COSTINESCU. - Din fr. malice. – Cf. lat. m a l i t i a.

MALÍȚIE, (2) maliții, s. f. (Livr.) 1. Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. 2. Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiúne s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia.

maliție sf [At: FIS. 41 / V: (înv) ~icie, ~iune / Pl: ~ii / E: fr malice, lat malitia] 1 (Liv) Înclinare de a fi răutăcios Si: malițiozitate (1), răutate. 2 Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă Si: malițiozitate (2).

MALÍȚIE, maliții, s. f. (Livr.) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiúne s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia.

MALÍȚIE s. f. (Livresc) Răutate, atitudine răutăcioasă. E un om cu... ochi vii în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție, SADOVEANU, V. F. 34. Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82.

MALÍȚIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; malițiozitate. [Gen. -iei, var. malițiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].

MALÍȚIE s. f. malițiozitate. ◊ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia)

MALÍȚIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit constând în plăcerea de a face rău. 2) Acțiune sau fapt răutăcios. [G.-D. maliției; Sil. -ți-e] /<fr. malice, lat. malitia[1]

  1. Var. malițiune LauraGellner

maliție f. 1. inclinațiune de a face rău; 2. simplă dispozițiune la veselie și glumă.

MALIȚIÚNE s. f. v. maliție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

malíție (livr.) (-ți-e) s. f., art. malíția (-ți-a), g.-d. art. malíției; (fapte) pl. malíții, art. malíțiile (-ți-i-)

malíție s. f. (sil. -ți-e), art. malíția (sil. -ți-a), g.-d. art. malíției; (fapte) pl. malíții, art. malíțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. malițiune LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MALÍȚIE s. v. răutate.[1]

  1. Var. malițiune LauraGellner

Maliție ≠ mărinimie[1]

  1. Var. malițiune LauraGellner

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

malíție (malíții), s. f. – Viclenie, răutate. Fr. malice.Der. malițios, adj., din fr. malicieux; malițiozitate, s. f. (răutate).

Intrare: maliție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maliție
  • maliția
plural
  • maliții
  • malițiile
genitiv-dativ singular
  • maliții
  • maliției
plural
  • maliții
  • malițiilor
vocativ singular
plural
malițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malițiune
  • malițiunea
plural
  • malițiuni
  • malițiunile
genitiv-dativ singular
  • malițiuni
  • malițiunii
plural
  • malițiuni
  • malițiunilor
vocativ singular
plural

maliție malițiune livresc

  • 1. Înclinarea de a fi malițios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: malițiozitate răutate attach_file 2 exemple
    exemple
    • E un om cu... ochi vii în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție. SADOVEANU, V. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82.
      surse: DLRLC
  • 2. Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: