MALACOLOGIE s. f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. – Din fr. malacologie.

malacologie sf [At: ENC. AGR. III, 654 / E: fr malacologie] Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor.

MALACOLOGIE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. – Din fr. malacologie.

MALACOLOGIE s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. [Gen. -iei. / < fr. malacologie].

MALACOLOGIE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluștele. (< fr. molacologie)

malacologie s. f., art. malacologia, g.-d. malacologii, art. malacologiei

malacologie s. f., art. malacologia, g.-d. malacologii, art. malacologiei

malacologie s. f., art. malacologia, g.-d. malacologii, art. malacologiei

MALACO- „moale, moluște, melci”. ◊ gr. malakos „moale” > fr. malaco-, engl. id., germ. malako- > rom. malaco-. □ ~derm (v. -derm), adj., care are pielea moale; ~fil₁ (v. -fil₁), adj., malacogam*; ~fil₂ (v. -fil₂), adj., cu frunze moi; ~filie (v. -filie₁), s. f., polenizare prin intermediul melcilor; ~gam (v. -gam), adj., care este polenizat prin intermediul melcilor; sin. malacofil; ~id (v. -id), adj., asemănător cu un mucilagiu; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul moluștelor.

MALACOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. Cf. ENC. AGB. III, 654, CADE. - Din fr. malacologie.