3 intrări

school Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maiori vr [At: MAT. FOLK. 1084 / Pzi: ~resc / E: maior1] (Rar; pop) A deveni maior1 (1).

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.

maior1 sm [At: NECULCE, L. 370 / V: (pop) ~iur / Vc: ~ule, (rar) maiore / Pl: ~i / E: rs майор, ger Major] 1 Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. 2 Ofițer cu gradul de maior (1).

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în armată, imediat superior gradului de căpitan; ofițer avînd acest grad. Maiorul nu lua seamă la acestea, C. PETRESCU, Î. II 131. ◊ General maior v. general.

MAIÓR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major].

MAIÓR s. m. grad militar imediat superior celui de căpitan. (< rus. maior, germ. Major)

MAIÓR maiori m. Ofițer cu grad superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. /<rus. maior, germ. Major

maior m. ofițer superior care comandă un batalion (în infanterie), un divizion (în cavalerie sau artilerie). [Rus. și nemț. MAIOR]. V. Stat.

*maĭór m. (fr. major, d. lat. májor, majóris, maĭ mare; rus. maĭór. V. major). Ofițer superior de gradu cel maĭ mic și însărcinat cu detaliile serviciuluĭ și cu administrațiunea și cu comanda unuĭ batalion saŭ divizion.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.

maiór s. m., pl. maióri; abr. mr.

generál-maiór s. m. (sil. -ior), pl. generáli-maióri

maiór s. m. (sil. -ior), pl. maióri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maiór (maióri), s. m. – Ofițer superior. Germ. Major, în parte prin intermediul rus. maior, cf. major.Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasă, s. f. (nevasta maiorului).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard.

Intrare: maiori
maiori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: general-maior
general-maior substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-maior
  • generalul-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalii-maiori
genitiv-dativ singular
  • general-maior
  • generalului-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalilor-maiori
vocativ singular
plural
Intrare: maior
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maior
  • maiorul
  • maioru‑
plural
  • maiori
  • maiorii
genitiv-dativ singular
  • maior
  • maiorului
plural
  • maiori
  • maiorilor
vocativ singular
  • maiorule
plural
  • maiorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

general-maior

  • comentariu abreviere gen.-mr.
    surse: DOOM 2

etimologie:

maior

  • 1. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Maiorul nu lua seamă la acestea. C. PETRESCU, Î. II 131.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere mr.
    surse: DOOM 2

etimologie: