3 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

maiori vr [At: MAT. FOLK. 1084 / Pzi: ~resc / E: maior1] (Rar; pop) A deveni maior1 (1).

MAIOR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.

MAIOR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.

maior1 sm [At: NECULCE, L. 370 / V: (pop) ~iur / Vc: ~ule, (rar) maiore / Pl: ~i / E: rs майор, ger Major] 1 Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. 2 Ofițer cu gradul de maior (1).

maiur sm vz maior1

MAIOR, maiori, s. m. Grad în armată, imediat superior gradului de căpitan; ofițer avînd acest grad. Maiorul nu lua seamă la acestea, C. PETRESCU, Î. II 131. ◊ General maior v. general.

MAIOR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major].

MAIOR s. m. grad militar imediat superior celui de căpitan. (< rus. maior, germ. Major)

MAIOR maiori m. Ofițer cu grad superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. /<rus. maior, germ. Major

maior m. ofițer superior care comandă un batalion (în infanterie), un divizion (în cavalerie sau artilerie). [Rus. și nemț. MAIOR]. V. Stat.

*maĭór m. (fr. major, d. lat. májor, majóris, maĭ mare; rus. maĭór. V. major). Ofițer superior de gradu cel maĭ mic și însărcinat cu detaliile serviciuluĭ și cu administrațiunea și cu comanda unuĭ batalion saŭ divizion.

Ortografice DOOM

general-maior s. m., pl. generali-maiori; abr. gen.-mr.

maior s. m., pl. maiori; abr. mr.

general-maior s. m., pl. generali-maiori; abr. gen.-mr.

maior s. m., pl. maiori; abr. mr.

general-maior s. m. (sil. -ior), pl. generali-maiori

maior s. m. (sil. -ior), pl. maiori

maior (rang militar).

Etimologice

maior (maiori), s. m. – Ofițer superior. Germ. Major, în parte prin intermediul rus. maior, cf. major.Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasă, s. f. (nevasta maiorului).

Argou

a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard.

Regionalisme / arhaisme

maiór, s.m. v. maier.

Tezaur

MAIORI vb. IV. Refl. (Rar, în poezia populară) A căpăta gradul de maior, a deveni maior. Bate, Doamne, cu amar Pe maioru din Ardeal, Că de cîn-s-a maiorit Mulți ficiori a cătănit. MAT. FOLK. 1084. - Prez. ind.: maiorese. – V. maior1.

MAlOR1 s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. Cf. NECULCE, L. 370. Mă rog, mă rog, arhon maiore. . . (a. 1816). KOTZEBUE, U. 16V/1, cf. BUDAi-DELEANU, LEX. În numărul lor să află Maiorul Martenchevici din reghementul Azof. AR (1829), 92/18, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Șeful de stat major, major Gramont (a. 1866). URiCARIUL, VII, 239. Comandantul unui polc se numea polcovnic (colonel), al unui batalion, maior, al unei roate, căpitan (a. 1893). ib. XXII, 439. Sub numele unui francez, maior în oastea șvedă. . . , plecă pe ascuns într-o noapte, spre a merge ca să se întîlnească cu regele sved. NEGRUZZI, S. I, 178. Dar maiorul nu lua seama la acestea. C. PETRESCU, Î. II, 131, cf. NOM. PROF. 71. ȘÍ-apoi maiorul nu-i nici el de capul lui. V. ROM. septembrie 1954, 11. De-ar da Dumnezeu un foc, Să arză Sibiiul tot, Să rămîie numai parii, Să să-nțepe generalii, Generalii și maiorii, Cari cătănesc ficiorii! JARNIK-BÎRSEANU, D. 296. Măi, maiore, spete late, Nu mi te temi că te-or bate? Nu te-or bate oștile, Te-or bate lacrimile. ȘEZ. II, 79, cf. BIBICESCU, P. P. 149, HODOȘ, P. P. 212, MAT. FOLK. 1084. Comandă, maiure, bine Pînă sînt pe lîngă tine. CIUAȘANU, V. 56, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. - Pl.: maiori. – Voc. și: (rar) maiore. – Și: (popular) maiúr s. m. – Din rus. майор, germ. Major.

MAlUR s. m. v. maior1.

Intrare: maiori
maiori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: general-maior
general-maior substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-maior
  • generalul-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalii-maiori
genitiv-dativ singular
  • general-maior
  • generalului-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalilor-maiori
vocativ singular
plural
Intrare: maior
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maior
  • maiorul
  • maioru‑
plural
  • maiori
  • maiorii
genitiv-dativ singular
  • maior
  • maiorului
plural
  • maiori
  • maiorilor
vocativ singular
  • maiorule
plural
  • maiorilor
maiur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

general-maior, generali-maiorisubstantiv masculin

maior, maiorisubstantiv masculin

  • 1. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Maiorul nu lua seamă la acestea. C. PETRESCU, Î. II 131. DLRLC
  • comentariu abreviere mr. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic