3 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.

MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.

maina1 vt [At: DEX-S / P: ma-i~ / Pzi: ~nez / E: tc mayna] (Mrn) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță.

maina2 i [At: SCRIBAN, D. / E: tc mayna, it (am)maina] Cuvânt cu care se comandă strângerea pânzelor la ambarcații.

Maina f. ținut în Grecia, sterp dar bogat în fier, ai cărui locuitori, Mainoții, se distinseră prin vitejia lor în răsboiul pentru independența Greciei.

máĭna interj. pin care se comandă strîngerea pînzelor corăbiiĭ (turc. máĭna, d. it. [am]maĭna, imper. d. [am]mainare, a strînge pînzele; ngr. bg. máĭna). S. f., pl. e Cov. Un joc cu mingea între doŭă partide de cîte 2-3 băĭețĭ în care cel ce n’a putut prinde mingea îl ține în spate pe cel ce a aruncat-o și nu scapă pînă ce el saŭ altu din partida luĭ n’a prins’o. V. mola.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maina vb., ind. prez. 1 sg. mainez, 3 sg. și pl. mainea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Măin/a,-escu,-iaci v. Mîine 3, 10.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAINA interj. Cuvînt cu care se comandă strîngerea pînzelor la ambarcații. SCRIBAN, D. - Din tc. mayna, it. (am)maina (imperativ de la (am)mainare „a strînge pînzele”).

Intrare: Maina
Maina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: maina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maina
  • mainare
  • mainat
  • mainatu‑
  • mainând
  • mainându‑
singular plural
  • mainea
  • mainați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mainez
(să)
  • mainez
  • mainam
  • mainai
  • mainasem
a II-a (tu)
  • mainezi
(să)
  • mainezi
  • mainai
  • mainași
  • mainaseși
a III-a (el, ea)
  • mainea
(să)
  • maineze
  • maina
  • maină
  • mainase
plural I (noi)
  • mainăm
(să)
  • mainăm
  • mainam
  • mainarăm
  • mainaserăm
  • mainasem
a II-a (voi)
  • mainați
(să)
  • mainați
  • mainați
  • mainarăți
  • mainaserăți
  • mainaseți
a III-a (ei, ele)
  • mainea
(să)
  • maineze
  • mainau
  • maina
  • mainaseră
Intrare: Măina
Măina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măina
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maina, mainezverb

  • 1. marină A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.