3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAINA interj. Cuvînt cu care se comandă strîngerea pînzelor la ambarcații. SCRIBAN, D. - Din tc. mayna, it. (am)maina (imperativ de la (am)mainare „a strînge pînzele”).

MAINÁ, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.

MAINÁ, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.

maina2 i [At: SCRIBAN, D. / E: tc mayna, it (am)maina] Cuvânt cu care se comandă strângerea pânzelor la ambarcații.

maina1 vt [At: DEX-S / P: ma-i~ / Pzi: ~nez / E: tc mayna] (Mrn) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță.

Maina f. ținut în Grecia, sterp dar bogat în fier, ai cărui locuitori, Mainoții, se distinseră prin vitejia lor în răsboiul pentru independența Greciei.

máĭna interj. pin care se comandă strîngerea pînzelor corăbiiĭ (turc. máĭna, d. it. [am]maĭna, imper. d. [am]mainare, a strînge pînzele; ngr. bg. máĭna). S. f., pl. e Cov. Un joc cu mingea între doŭă partide de cîte 2-3 băĭețĭ în care cel ce n’a putut prinde mingea îl ține în spate pe cel ce a aruncat-o și nu scapă pînă ce el saŭ altu din partida luĭ n’a prins’o. V. mola.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mainá vb., ind. prez. 1 sg. mainéz, 3 sg. și pl. maineáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Măin/a,-escu,-iaci v. Mîine 3, 10.

Intrare: Maina
Maina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: maina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maina
  • mainare
  • mainat
  • mainatu‑
  • mainând
  • mainându‑
singular plural
  • mainea
  • mainați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mainez
(să)
  • mainez
  • mainam
  • mainai
  • mainasem
a II-a (tu)
  • mainezi
(să)
  • mainezi
  • mainai
  • mainași
  • mainaseși
a III-a (el, ea)
  • mainea
(să)
  • maineze
  • maina
  • maină
  • mainase
plural I (noi)
  • mainăm
(să)
  • mainăm
  • mainam
  • mainarăm
  • mainaserăm
  • mainasem
a II-a (voi)
  • mainați
(să)
  • mainați
  • mainați
  • mainarăți
  • mainaserăți
  • mainaseți
a III-a (ei, ele)
  • mainea
(să)
  • maineze
  • mainau
  • maina
  • mainaseră
Intrare: Măina
Măina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măina
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maina

  • 1. marină A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: