8 definiții pentru maieutică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAIEUTICĂ s. f. Metoda socratică de predare a cunoștințelor, constînd din folosirea dialogului organizat. De-a lungul replicilor și dialogurilor care prin natura lor de maieutică socratică amintește „colocviile” lui Erasm... străbate un realism optimist, LL I, 132. - Din fr. maïeutique. – Cf. gr. μαιευτική [τέχνη].

MAIEÚTICĂ s. f. (La Socrate) Arta de a scoate la iveală în cursul discuțiilor filosofice, prin întrebări neașteptate, adevărul. [Pr.: -ie-u-] – Din fr. maïeutique.[1]

  1. În DEX ’09 și DEX ’98, în original: - Din fr. maeutique, evident greșit. — LauraGellner

maieutică sf [At: LL I, 132 / E: fr maïeutique] Metodă socratică folosită în discuțiile filozofice, care presupune ajungerea la o concluzie printr-o succesiune de întrebări și răspunsuri.

MAIEÚTICĂ s. f. Metodă prin care se urmărește ajungerea la adevăr pe calea discuțiilor, a dialogului. [Pr.: -ie-u-] – Din fr. maïeutique.

MAIEÚTICĂ s.f. Metodă întrebuințată de Socrate în discuțiile filozofice, constând în a scoate la iveală, prin întrebări și răspunsuri dibace, cunoștințele juste pe care le aveau în minte interlocutorii săi. [Pron. ma-ie-u-. / cf. fr. maïeutique, cf. gr. maieutike – priceperea de a moși].

MAIEÚTICĂ s. f. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuțiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune că interlocutorul le-ar poseda fără să-și dea seama. (< fr. maïeutique, gr. maieutike)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maieútică (-ie-u-) s. f., g.-d. art. maieúticii

maieútică s. f. (sil. -ie-u-), g.-d. art. maieúticii

Intrare: maieutică
  • silabație: ma-ie-u- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maieutică
  • maieutica
plural
genitiv-dativ singular
  • maieutici
  • maieuticii
plural
vocativ singular
plural

maieutică

  • 1. (La Socrate) Arta de a scoate la iveală în cursul discuțiilor filosofice, prin întrebări neașteptate, adevărul.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: