MAIEUTICĂ s. f. Metoda socratică de predare a cunoștințelor, constînd din folosirea dialogului organizat. De-a lungul replicilor și dialogurilor care prin natura lor de maieutică socratică amintește „colocviile” lui Erasm... străbate un realism optimist, LL I, 132. - Din fr. maïeutique. – Cf. gr. μαιευτική [τέχνη].