MAGNETOSFERĂ s. f. Regiune a spațiului extraterestru în care câmpul magnetic este delimitat, în exterior, de vântul solar. – Din fr. magnétosphère, engl. magnetosphere.

magnetosferă sf [At: DEX / Pl: ~re / E: fr magnétosphère, eg magnetosphere] Regiune a spațiului extraterestru în care se manifestă câmpul magnetic al Pământului.

MAGNETOSFERĂ s. f. Regiune a spațiului extraterestru în care se manifestă câmpul magnetic al Pământului. – Din fr. magnétosphère, engl. magnetosphere.

MAGNETOSFERĂ s.f. Parte exterioară a atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune preponderentă. [< fr. magnétosphère].

MAGNETOSFERĂ s. f. parte exterioară a atmosferei terestre în care acționează câmpul geomagnetic. (< fr. magnétosphère)

magnetosferă s. f. Partea externă a atmosferei terestre, în care câmpul magnetic exercită o acțiune preponderentă ◊ „În Uniunea Sovietică a fost elaborat un program de studiere a magnetosferei terestre.” Sc. 26 V 77 p. 4 (din fr. magnétosphère, engl. magnetosphere; DMN 1966, BD 1967; LGG; DN3)

MAGNETOSFERĂ f. Zonă a spațiului extraterestru în care se manifestă câmpul magnetic al Pământului. /<fr. magnétosphere, engl. magnetosphere

magnetosferă s. f., g.-d. art. magnetosferei

MAGNETO- „magnet, magnetic”. ◊ gr. magnes, etos „magnet” > fr. magnéto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-. □ ~biologie (v. bio, v. -logie₁), s. f., ramură a biofizicii care studiază acțiunea cîmpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a curenților produși de mușchii inimii, prin intermediul potențialelor ce apar la suprafața pielii; ~encefalogramă (v. encefalo-, v. -gramă), s. f., encefalogramă înregistrată pe baza cîmpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de înregistrare și reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substanță feromagnetică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea variațiilor în timp ale cîmpului magnetic terestru; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a geofizicii care tratează despre magnetismul terestru. 2. Măsurare a mărimilor magnetice. 3. Metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară intensitatea cîmpului magnetic; ~pauză (v. -pauză), s. f., limită exterioară a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de înregistrare și de redare a imaginilor pe o bandă magnetică; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune intensă; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizată cu ajutorul magneților; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbează sub influența magnetică.