8 definiții pentru magnetoscop


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETOSCÓP, magnetoscoape, s. n. Aparat pentru înregistrarea și redarea imaginilor pe o bandă magnetică. – Din fr. magnétoscope.

magnetoscop sn [At: DEX / Pl: ~oape / E: fr magnétoscope] Aparat de imprimare și reproducere concomitentă a sunetelor și a imaginilor pe o bandă magnetică.

MAGNETOSCÓP, magnetoscoape, s. n. Aparat pentru înregistrarea și redarea magnetică a imaginii și a sunetului în scopuri profesionale. – Din fr. magnétoscope.

MAGNETOSCÓP s.n. Aparat de imprimare și reproducere concomitentă a sunetelor și a imaginilor pe o bandă magnetică. [< fr. magnétoscope].

MAGNETOSCÓP s. n. aparat de imprimare și redare concomitentă a sunetelor și a imaginilor pe o bandă magnetică. (< fr. magnétoscope)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!magnetoscóp (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. magnetoscoápe

magnetoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. magnetoscoápe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MAGNETO- „magnet, magnetic”. ◊ gr. magnes, etos „magnet” > fr. magnéto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-.~biologie (v. bio, v. -logie1), s. f., ramură a biofizicii care studiază acțiunea cîmpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a curenților produși de mușchii inimii, prin intermediul potențialelor ce apar la suprafața pielii; ~encefalogramă (v. encefalo-, v. -gramă), s. f., encefalogramă înregistrată pe baza cîmpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de înregistrare și reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substanță feromagnetică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea variațiilor în timp ale cîmpului magnetic terestru; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Parte a geofizicii care tratează despre magnetismul terestru. 2. Măsurare a mărimilor magnetice. 3. Metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară intensitatea cîmpului magnetic; ~pauză (v. -pauză), s. f., limită exterioară a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de înregistrare și de redare a imaginilor pe o bandă magnetică; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune intensă; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizată cu ajutorul magneților; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbează sub influența magnetică.

Intrare: magnetoscop
magnetoscop substantiv neutru
  • silabație: -tos-cop, -to-scop
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetoscop
  • magnetoscopul
  • magnetoscopu‑
plural
  • magnetoscoape
  • magnetoscoapele
genitiv-dativ singular
  • magnetoscop
  • magnetoscopului
plural
  • magnetoscoape
  • magnetoscoapelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magnetoscop

  • 1. Aparat pentru înregistrarea și redarea imaginilor pe o bandă magnetică.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: