2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETIZATÓR, -OÁRE, magnetizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care poate să transmită magnetism. – Magnetiza + suf. -tor (după fr. magnétiseur).[1]

  1. În DEX ’09 și DEX ’98, greșit: după fr. magnétisieur. cata

magnetizator sm, a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i / E: magnetiza + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care practică terapeutica magnetică Si: magnetizor.

MAGNETIZATÓR, -OÁRE, magnetizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care poate să transmită magnetism. – Magnetiza + suf. -tor (după fr. magnétiseur).

MAGNETIZATÓR, -OÁRE adj. Care magnetizează, care produce magnetizarea. // s.m. Persoană care magnetizează (2) [în DN], care practică magnetismul animal. [După fr. magnétiseur].

MAGNETIZATÓR, -OÁRE I. adj. care magnetizează. II. s. m. persoană care magnetizează (1), care practică magnetismul animal. (după fr. magnétiseur)

*magnetizatór, -oáre s. Care magnetizează (ipnotizează).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetizatór s. n., pl. magnetizatoáre

magnetizatór adj. m., pl. magnetizatóri; f. sg. și pl. magnetizatoáre


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNETIZATÓR s. m. (Învechit) Persoană care magnetizează (2), care practică terapeutica magnetică; magnetizor. V. h i p n o t i z a t o r. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: magnetizatori.Magnetiza + suf. -tor.

Intrare: magnetizator (adj.)
magnetizator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorul
  • magnetizatoru‑
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarea
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorii
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarele
genitiv-dativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorului
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarei
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorilor
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: magnetizator (s.m.)
magnetizator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorul
  • magnetizatoru‑
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorii
genitiv-dativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorului
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorilor
vocativ singular
  • magnetizatorule
plural
  • magnetizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magnetizator, -oare magnetizatoare

  • 1. (Persoană) care poate să transmită magnetism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Magnetiza + sufix -tor
    surse: DEX '09 DEX '98
  • după limba franceză magnétiseur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN