opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETIZATOR, -OARE, magnetizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care poate să transmită magnetism. – Magnetiza + suf. -tor (după fr. magnétiseur).[1]

  1. În DEX ’09 și DEX ’98, greșit: după fr. magnétisieur. — cata

magnetizator sm, a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i / E: magnetiza + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care practică terapeutica magnetică Si: magnetizor.

MAGNETIZATOR, -OARE, magnetizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care poate să transmită magnetism. – Magnetiza + suf. -tor (după fr. magnétiseur).

MAGNETIZATOR, -OARE adj. Care magnetizează, care produce magnetizarea. // s.m. Persoană care magnetizează (2) [în DN], care practică magnetismul animal. [După fr. magnétiseur].

MAGNETIZATOR, -OARE I. adj. care magnetizează. II. s. m. persoană care magnetizează (1), care practică magnetismul animal. (după fr. magnétiseur)

magnetizator m. cel de magnetizează.

*magnetizatór, -oáre s. Care magnetizează (ipnotizează).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

magnetizator s. n., pl. magnetizatoare

magnetizator adj. m., pl. magnetizatori; f. sg. și pl. magnetizatoare

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNETIZATÓR s. m. (Învechit) Persoană care magnetizează (2), care practică terapeutica magnetică; magnetizor. V. h i p n o t i z a t o r. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: magnetizatori. – Magnetiza + suf. -tor.

Intrare: magnetizator (adj.)
magnetizator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorul
  • magnetizatoru‑
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarea
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorii
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarele
genitiv-dativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorului
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarei
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorilor
  • magnetizatoare
  • magnetizatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: magnetizator (persoană)
magnetizator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorul
  • magnetizatoru‑
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorii
genitiv-dativ singular
  • magnetizator
  • magnetizatorului
plural
  • magnetizatori
  • magnetizatorilor
vocativ singular
  • magnetizatorule
plural
  • magnetizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magnetizator, magnetizatorisubstantiv masculin
magnetizator, magnetizatoareadjectiv
magnetizatoare, magnetizatoaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care poate să transmită magnetism, care produce magnetizarea. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.