19 definiții pentru maghiran măgheran măghiran

MAGHIRÁN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s. m.] – Din germ. Mageran.

MAGHIRÁN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s. m.] – Din germ. Mageran.

MAGHIRÁN s. m. (Și în forma măghiran) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșiatice sau albe, cultivată în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). Foaie verde maghiran Ș-o cracă de leuștean. TEODORESCU, P. P. 303. – Variante: măgherán (ANGHEL, Î. G. 13), măghirán, măderán (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32) s. m.

maghirán s. m., pl. maghiráni

maghirán s. m., pl. maghiráni

MAGHIRÁN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roșii, folosită în farmacie și parfumerie. /<germ. Mageran

maghirán (vest) și măghirán (est) m. (rut. magerán, rus. maerán, germ. majoran, meieran, fr. marjoiaine, pv. majorana, it. majorana și maggiorana, ngr. [d. it.] matzurána, d. lat. amáracus, care e vgr. amárakos, maghiran, infl. de lat. major, maĭ mare, de unde s´a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africiĭ și cultivată prin grădinĭ (origanum majorana).

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

măghirán (măghiráni), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.

magheran m. plantă aromatică din fam. labiatelor, se cultivă adesea prin florării (Origanum majorana). [Rus. MAĬERANŬ].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Plantă erbacee cultivată, înaltă de 20-30 cm, cu flori albe sau roșietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. măgheran; utilizată în farmacie și parfumarie, iar în țările scandinave, în Germania și Austria și ca plantă condimentară pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul sălbatic, pop. sovârf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca plantă condimentară în țările mediteraneene, mai ales în Italia și Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializează ca (engl.) oregano.

măghiran-sălbátic s. v. SOVÎRF.

măghirán, s.m. – v. măieran.

Intrare: maghiran
maghiran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maghiran maghiranul
plural maghirani maghiranii
genitiv-dativ singular maghiran maghiranului
plural maghirani maghiranilor
vocativ singular
plural
măgheran
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măgheran măgheranul
plural măgherani măgheranii
genitiv-dativ singular măgheran măgheranului
plural măgherani măgheranilor
vocativ singular
plural
măghiran
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măghiran măghiranul
plural măghirani măghiranii
genitiv-dativ singular măghiran măghiranului
plural măghirani măghiranilor
vocativ singular
plural