2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

maghiran sm [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~gher~, ~rean, măg~, măgher~, (reg) mader~, ~ior~, ~ger~, ~gerean, maier~, maiera sf maior~, major~, maiur~, mădăr~, măder~, măger~, măgerean, ~gior~, măier~, măiera sf, măierean, măir~, meghe~, megherean, meir~ sn, mighirean / Pl: ~i / E: ger Mageran, Majoran, Meiran] 1 (Șîc maioran-de-iarnă) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). 2 (Bot; îae; pre) Floare a maghiranului (1). 3 (Bot; reg; îc) Măgheran-buburuzos Specie de maghiran (1) foarte aromatic. 4 (Bot; reg; șîc majoran-sălbatic) Sovârv (Origanum vulgare).

MAGHIRÁN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s. m.] – Din germ. Mageran.

MAGHIRÁN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s. m.] – Din germ. Mageran.

MAGHIRÁN s. m. (Și în forma măghiran) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșiatice sau albe, cultivată în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). Foaie verde maghiran Ș-o cracă de leuștean. TEODORESCU, P. P. 303. – Variante: măgherán (ANGHEL, Î. G. 13), măghirán, măderán (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32) s. m.

maghirán s. m., pl. maghiráni

MAGHIRÁN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roșii, folosită în farmacie și parfumerie. /<germ. Mageran

maghirán (vest) și măghirán (est) m. (rut. magerán, rus. maerán, germ. majoran, meieran, fr. marjoiaine, pv. majorana, it. majorana și maggiorana, ngr. [d. it.] matzurána, d. lat. amáracus, care e vgr. amárakos, maghiran, infl. de lat. major, maĭ mare, de unde s’a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africiĭ și cultivată prin grădinĭ (origanum majorana).

măgeran sm vz maghiran

măgerean sm vz maghiran

măgheran sm vz maghiran

măghiran sm vz maghiran

măierean2 sm vz maghiran

megheran sn vz $maghiran

megherean sn vz maghiran

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

măghirán (măghiráni), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom.

arată toate definițiile

Intrare: maghiran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maghiran
  • maghiranul
  • maghiranu‑
plural
  • maghirani
  • maghiranii
genitiv-dativ singular
  • maghiran
  • maghiranului
plural
  • maghirani
  • maghiranilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgheran
  • măgheranul
  • măgheranu‑
plural
  • măgherani
  • măgheranii
genitiv-dativ singular
  • măgheran
  • măgheranului
plural
  • măgherani
  • măgheranilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măghiran
  • măghiranul
  • măghiranu‑
plural
  • măghirani
  • măghiranii
genitiv-dativ singular
  • măghiran
  • măghiranului
plural
  • măghirani
  • măghiranilor
vocativ singular
plural
Intrare: măghiran
măghiran
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)