29 de definiții pentru maghiran măgheran măghiran maderan (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGHIRÁN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s. m.] – Din germ. Mageran.

MAGHIRÁN, maghirani, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). [Var.: măgherán, măghirán s. m.] – Din germ. Mageran.

maghiran sm [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~gher~, ~rean, măg~, măgher~, (reg) mader~, ~ior~, ~ger~, ~gerean, maier~, maiera sf maior~, major~, maiur~, mădăr~, măder~, măger~, măgerean, ~gior~, măier~, măiera sf, măierean, măir~, meghe~, megherean, meir~ sn, mighirean / Pl: ~i / E: ger Mageran, Majoran, Meiran] 1 (Șîc maioran-de-iarnă) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). 2 (Bot; îae; pre) Floare a maghiranului (1). 3 (Bot; reg; îc) Măgheran-buburuzos Specie de maghiran (1) foarte aromatic. 4 (Bot; reg; șîc majoran-sălbatic) Sovârv (Origanum vulgare).

MAGHIRÁN s. m. (Și în forma măghiran) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșiatice sau albe, cultivată în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana). Foaie verde maghiran Ș-o cracă de leuștean. TEODORESCU, P. P. 303. – Variante: măgherán (ANGHEL, Î. G. 13), măghirán, măderán (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32) s. m.

MAGHIRÁN ~i m. Plantă erbacee înaltă, cu flori albe sau roșii, folosită în farmacie și parfumerie. /<germ. Mageran

maghirán (vest) și măghirán (est) m. (rut. magerán, rus. maerán, germ. majoran, meieran, fr. marjoiaine, pv. majorana, it. majorana și maggiorana, ngr. [d. it.] matzurána, d. lat. amáracus, care e vgr. amárakos, maghiran, infl. de lat. major, maĭ mare, de unde s’a făcut mlat. majorana). O plantă erbacee labiată originară din nordul Africiĭ și cultivată prin grădinĭ (origanum majorana).

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHERÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

MĂGHIRÁN s. m. v. maghiran.

măgeran sm vz maghiran

măgerean sm vz maghiran

măgheran sm vz maghiran

măghiran sm vz maghiran

măierean2 sm vz maghiran

megheran sn vz $maghiran

megherean sn vz maghiran

mighirean sm vz maghiran

MADERÁN s. m. v. maghiran.

magheran m. plantă aromatică din fam. labiatelor, se cultivă adesea prin florării (Origanum majorana). [Rus. MAĬERANŬ].

arată toate definițiile

Intrare: maghiran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maghiran
  • maghiranul
  • maghiranu‑
plural
  • maghirani
  • maghiranii
genitiv-dativ singular
  • maghiran
  • maghiranului
plural
  • maghirani
  • maghiranilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgheran
  • măgheranul
  • măgheranu‑
plural
  • măgherani
  • măgheranii
genitiv-dativ singular
  • măgheran
  • măgheranului
plural
  • măgherani
  • măgheranilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măghiran
  • măghiranul
  • măghiranu‑
plural
  • măghirani
  • măghiranii
genitiv-dativ singular
  • măghiran
  • măghiranului
plural
  • măghirani
  • măghiranilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maderan
  • maderanul
plural
  • maderani
  • maderanii
genitiv-dativ singular
  • maderan
  • maderanului
plural
  • maderani
  • maderanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maghiran măgheran măghiran maderan

  • 1. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori roșietice sau albe, cultivată uneori în grădini pentru mirosul ei plăcut (Origanum majorana).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Foaie verde maghiran Ș-o cracă de leuștean. TEODORESCU, P. P. 303.
      surse: DLRLC

etimologie: