MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe sau a face diferite însemnări; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.

maculator, ~oare [At: (a. 1781) IORGA, S. D. XII, 102 / V: (îrg, 3) măcălători / Pl: ~i, ~oare / E: macula + -(a)tor] 1 a (Îvr) Care pătează. 2 sn (Înv) Registru în care se însemnează diverse lucruri. 3 sn Caiet de notițe folosit de elevi, de studenți etc.

MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe la lecție; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.

MACULATOR, maculatoare, s. n. Caiet, făcut de obicei din hîrtie de calitate inferioară, în care se iau note la cursuri și se fac diferite exerciții și însemnări. Maculator pentru matematică.

MACULATOR s.n. Caiet (din hîrtie de calitate inferioară) folosit pentru concepte, note etc. [Cf. it. maculatore].

MACULATOR s. n. caiet (neliniat) pentru concepte, note etc. (< it. maculatore)

MACULATOR ~oare n. Caiet, de regulă din hârtie de calitate inferioară, folosit pentru a lua note la lecții, pentru a realiza o ciornă. /a macula + suf. ~tor

măcălători sn vz maculator

maculator s. n., pl. maculatoare

maculator s. n., pl. maculatoare

maculator s. n., pl. maculatoare

MACULATOR s. caiet de notițe.

MACULATOR, -OARE adj., s. n. I. Adj. (Învechit, rar) Care pătează, PROT.-POP., N. D. II. S. n. 1. (Învechit) Caiet, registru (de socoteli), „un fel de caiet mic in care se însemnează orice” (PROT.-POP., N. D.). Maculatorul de ce s-au găsit în bancă, la sfînta bisărică (a. 1781). IORGA, S. D. XII, 102. Maculatorul pe[n]tru datoria sf(i)ntei bisearici. (a. 1782). id. ib. 2. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua note la lecție; caiet de notițe. În maculatorul lui de notițe erau schițate fel de fel de mașini. V. ROM. octombrie 1954, 89. - Pl.: maculatori, -oare. – Și: (regional, II 2) măcălătóri s. n. ALR I 1513/79. – Macula + suf. -(a)tor.

MĂCĂLĂTÓRI s. n. v. maculator.