12 definiții pentru maculator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACULATOR, -OARE adj., s. n. I. Adj. (Învechit, rar) Care pătează, PROT.-POP., N. D. II. S. n. 1. (Învechit) Caiet, registru (de socoteli), „un fel de caiet mic in care se însemnează orice” (PROT.-POP., N. D.). Maculatorul de ce s-au găsit în bancă, la sfînta bisărică (a. 1781). IORGA, S. D. XII, 102. Maculatorul pe[n]tru datoria sf(i)ntei bisearici. (a. 1782). id. ib. 2. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua note la lecție; caiet de notițe. În maculatorul lui de notițe erau schițate fel de fel de mașini. V. ROM. octombrie 1954, 89. - Pl.: maculatori, -oare. – Și: (regional, II 2) măcălătóri s. n. ALR I 1513/79. – Macula + suf. -(a)tor.

MACULATÓR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe sau a face diferite însemnări; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.

maculator, ~oare [At: (a. 1781) IORGA, S. D. XII, 102 / V: (îrg, 3) măcălători / Pl: ~i, ~oare / E: macula + -(a)tor] 1 a (Îvr) Care pătează. 2 sn (Înv) Registru în care se însemnează diverse lucruri. 3 sn Caiet de notițe folosit de elevi, de studenți etc.

MACULATÓR, maculatoare, s. n. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe la lecție; caiet de notițe. – Macula + suf. -tor.

MACULATÓR, maculatoare, s. n. Caiet, făcut de obicei din hîrtie de calitate inferioară, în care se iau note la cursuri și se fac diferite exerciții și însemnări. Maculator pentru matematică.

MACULATÓR s.n. Caiet (din hârtie de calitate inferioară) folosit pentru concepte, note etc. [Cf. it. maculatore].

MACULATÓR s. n. caiet (neliniat) pentru concepte, note etc. (< it. maculatore)

MACULATÓR ~oáre n. Caiet, de regulă din hârtie de calitate inferioară, folosit pentru a lua note la lecții, pentru a realiza o ciornă. /a macula + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maculatór s. n., pl. maculatoáre

maculatór s. n., pl. maculatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: maculator
maculator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maculator
  • maculatorul
  • maculatoru‑
plural
  • maculatoare
  • maculatoarele
genitiv-dativ singular
  • maculator
  • maculatorului
plural
  • maculatoare
  • maculatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maculator

  • 1. Caiet (neliniat) folosit de elevi, de studenți etc. pentru a lua notițe sau a face diferite însemnări; caiet de notițe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Maculator pentru matematică.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Macula + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09