15 definiții pentru machiavelic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -ce, adj. Care este lipsit de onoare și de scrupule; perfid, viclean. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.

machiavelic, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. II, 625 / P: ~chi-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr machiavelique, it machiavellico] 1-2 a, av (Care este) abil și fără scrupule Si: viclean, perfid, (rar) machiavelistic (1). 3-4 a, av De rea credință Si: viclean, perfid, (rar) machiavelistic (2). 5-6 a Care aparține (lui Macchiavelli sau) machiavelismului (4). 7-8 a Referitor (la Macchiavelli sau) la machiavelism (4).

MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -ce, adj. Care este abil și fără scrupule; perfid, viclean. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.

MACHIAVÉLIC, -Ă, machiavelici, -e, adj. Care ține de machiavelism; perfid. Condusese cu machiavelică ferocitate condițiile împăcării cu Gică Elefterescu. C. PETRESCU, C. V. 333. Un plan machiavelic. ALECSANDRI, T. 1734. Nici putea înțelege acele machiavelice răstălmăciri născocite de iscusiții lumii care fac albul negru și ziua noapte. NEGRUZZI, S. I 244. – Pronunțat: -chi-a-.

MACHIAVÉLIC, -Ă adj. Abil și fără scrupule; perfid. [Pron. -chi-a-. / cf. it. machiavellico, fr. machiavélique].

MACHIAVÉLIC, -Ă adj. abil și fără scrupule; perfid. (< fr. machiavélique, it. machiavellico)

MACHIAVÉLIC ~că (~ci, ~ce) Care manifestă abilitate, perfidie și lipsă de scrupule în atingerea scopului urmărit; plin de viclenie și perfidie în comportare. /<fr. machiavélique, it. machiavellico

machiavelic a. 1. conform principiilor politice ale lui Machiavel; 2. fig. viclean, perfid: purtare machiavelică.

*machiavélic, -ă adj. De machiavelizm, conform machiavelizmuluĭ: politică machiavelică. Fig. Astuțios, perfid: plan machiavelic. În mod machiavelic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

machiavélic (-chia-) adj. m., pl. machiavélici; f. machiavélică, pl. machiavélice

machiavélic adj. m. (sil. -chi-a-), pl. machiavélici; f. sg. machiavélică, pl. machiavélice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MACHIAVÉLIC adj. v. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

machiavelic adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

machiavélic (machiavélică), adj. – Perfid. It. machiavellico (sec. XIX). – Der. machiavelism, s. n.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACHIAVELIC, -Ă adj. Abil și fără scrupule, viclean, perfid, de rea credință, (rar) machiavelistic. O serie lungă de fapte farisaice și machiavelice. BARIȚIU, P. A. II, 625, cf. ALECSANDRI, T. 1734. Era atît de neabătut din drumul cel drept. . ., încît nici putea înțelege acele machiavelice răstălmăciri. NEGRUZZI, S. I, 244. Diplomația cea machiavelică a unui mic principe român era cît p-aci să arunce într-un grozav labirint de complicațiuni trei din statele cele mai ponderoase. HASDEU, I. V. 50. Condusese cu machiavelică ferocitate condițiile împăcării cu Gică Elefterescu. PETRESCU, C. V. 333. Îi întregește vorba cu un iz machiavelic:Chiar așa are și de gînd să facă. CAMIL PETRESCU, O. II, 324. Idei machiavelice și funeste. BOGZA, A. Î. 507. – Pronunțat: -chi-a-, – Pl. : machiavelici, -ce. – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.

Intrare: machiavelic
machiavelic adjectiv
  • silabație: ma-chia- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • machiavelic
  • machiavelicul
  • machiavelicu‑
  • machiavelică
  • machiavelica
plural
  • machiavelici
  • machiavelicii
  • machiavelice
  • machiavelicele
genitiv-dativ singular
  • machiavelic
  • machiavelicului
  • machiavelice
  • machiavelicei
plural
  • machiavelici
  • machiavelicilor
  • machiavelice
  • machiavelicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

machiavelic

  • 1. Care este lipsit de onoare și de scrupule.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: perfid viclean attach_file 3 exemple
    exemple
    • Condusese cu machiavelică ferocitate condițiile împăcării cu Gică Elefterescu. C. PETRESCU, C. V. 333.
      surse: DLRLC
    • Un plan machiavelic. ALECSANDRI, T. 1734.
      surse: DLRLC
    • Nici putea înțelege acele machiavelice răstălmăciri născocite de iscusiții lumii care fac albul negru și ziua noapte. NEGRUZZI, S. I 244.
      surse: DLRLC

etimologie: