MACHIAVELIC, -Ă adj. Abil și fără scrupule, viclean, perfid, de rea credință, (rar) machiavelistic. O serie lungă de fapte farisaice și machiavelice. BARIȚIU, P. A. II, 625, cf. ALECSANDRI, T. 1734. Era atît de neabătut din drumul cel drept. . ., încît nici putea înțelege acele machiavelice răstălmăciri. NEGRUZZI, S. I, 244. Diplomația cea machiavelică a unui mic principe român era cît p-aci să arunce într-un grozav labirint de complicațiuni trei din statele cele mai ponderoase. HASDEU, I. V. 50. Condusese cu machiavelică ferocitate condițiile împăcării cu Gică Elefterescu. PETRESCU, C. V. 333. Îi întregește vorba cu un iz machiavelic: – Chiar așa are și de gînd să facă. CAMIL PETRESCU, O. II, 324. Idei machiavelice și funeste. BOGZA, A. Î. 507. – Pronunțat: -chi-a-, – Pl. : machiavelici, -ce. – Din fr. machiavélique, it. machiavellico.