2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACEDONEÁN, -Ă, macedoneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau macedonenilor (1), privitor la Macedonia ori la macedoneni. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean.

macedonean, ~ă [At: COD. VOR. 84/9 / V: (înv) mached~, machidean~, machid~ / Pl: ~eni, ~ene / E: Macedonia + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a vechii Macedonii. 3-4 smf, a (Persoană) originară din vechea Macedonie. 5 smp Popor care locuia în vechea Macedonie. 6-7 smf a (Persoană) care face parte din populația de bază a Republicii Macedoniei. 8-9 smf, a (Persoană) originară din Republica Macedonia. 10 smp Popor care locuiește în Republica Macedonia. 11-12 a Care aparține (vechii Macedonii sau) macedonenilor (5). 13-14 a Referitor (la vechea Macedonie sau) la macedoneni (5). 15-16 a Caracteristic (vechii Macedonii sau) macedonenilor (5). 17-18 a Care aparține (Republicii Macedonia sau) macedonenilor (10). 19-20 a Referitor (la Republica Macedonia sau) la macedoneni (10). 21-22 a Caracteristic (Republicii Macedonia sau) macedonenilor (10). 23-24 smf, a (Pop) Aromân. 25 sfa Limbă vorbită în vechea Macedonie. 26 sfa Limbă slavă vorbită în Macedonia de astăzi.

MACEDONEÁN, -Ă, macedoneni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau la populația ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean.

MACEDONEÁN1, -Ă, macedoneni, -e, adj. Care este originar din Macedonia, care este specific Macedoniei și populației din Macedonia. Port macedonean.O legendă macedoneană spune că frumoasele zîne ale mării, setoase de glasul omenesc, caută să ademenească... vreun cîntăreț rătăcit. ANGHEL, PR. 167. Romîn macedonean = aromîn.

MACEDONEÁN2, -Ă, macedoneni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară din Macedonia.

MACEDONEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Macedonia. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Macedonia. (< Macedonia + -ean)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

macedoneánă (limbă) s. f., g.-d. art. macedonénei

macedoneánă (limba) s. f., g.-d. art. macedonénei

macedoneán adj. m., s. m., pl. macedonéni; adj. f. macedoneánă, pl. macedonéne

macedoneán s. m., adj. m., pl. macedonéni; f. sg. macedoneánă, pl. macedonéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MACEDONEÁN s., adj. v. aromân, macedoromân.

MACEDONEÁN adj. (reg.) macedonesc. (Port ~.)

MACEDONEAN adj. (reg.) macedonesc. (Port ~.)

macedonean s., adj. v. AROMÂN. MACEDOROMÂN.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MACEDONEÁNĂ s. f. (< Macedonia + suf. -ean + -ă): 1. limbă indo-europeană folosită în antichitate în imperiul lui Alexandru Macedon, în nordul Greciei. Era apropiată ca structură de limba greacă. 2. limbă slavă din grupul meridional vorbită de macedonenii ce locuiesc un teritoriu situat la granițele dintre Iugoslavia, Bulgaria, Albania și Grecia. Ca structură se apropie mai mult de bulgară și de sârbă. Este limba slavă cu cea mai nouă limbă literară și limbă oficială a Republicii Macedonia. Ea nu trebuie confundată cu limba indo-europeană macedoneană (1) din antichitate și nici cu macedoromâna (aromâna), care reprezintă de fapt un idiom de factură românească, considerat unul din cele patru mari dialecte ale (stră)românei.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MELETIE Macedoneanul (sfârșitul sec. 16-după 1642), călugăr aromân. Călugărit la Mănăstirea Zografu de pe Muntele Athos. Stabilit în Țara Românească, a fost numit de către Matei Basarab egumen la Mănăstirea Govora. Aici a inițiat tipărirea mai multor cărți, printre care „Psaltirea” slavonă, „Ceaslovul” slavon, „Pravila cea mică”, „Evanghelia cu învățătură”.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACEDONEAN, -A s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Macedonii sau era originară de acolo; (la pl.) popor care locuia în vechea Macedonie. Aristarhu machideaneanul din Solunu. COD. VOR. 84/9. Și împreunîndu-se cu dînsul și alți machedonení din cei mai de frunte au frînt pe nemici. ȘINCAI, HR. I, 156/12. ♦ Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo ; (la pl.) popor care locuiește în Macedonia. Celelalte vreo două mii [de oi] erau ale macedonenilor. CAMIL PETRESCU, O. II, 58. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau macedonenilor (1), privitor la Macedonia sau la macedoneni, originar din Macedonia. O legendă macedoneană spune că frumoasele zîne ale mărei, setoase de Glasul omenesc, caută să ademenească. ... vreun cîntăreț rătăcit, ANGHEL, PR. 167. Ca structură, limba macedoneană e foarte asemănătoare cu bulgara. GRAUR, I. L. 198. ◊ Român macedonean = aromân. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită în vechea Macedonie; limba slavă vorbită în Macedonia de astăzi; (rar) aromâna. - Pl.: macedoneni, -e. – Și: (învechit) machedoneán, -ă, machidoneán, -ă, machideancán, -ă s. m., adj. – De la n. pr. Macedonia + suf. -ean.

Intrare: macedoneană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macedonea
  • macedoneana
plural
  • macedonene
  • macedonenele
genitiv-dativ singular
  • macedonene
  • macedonenei
plural
  • macedonene
  • macedonenelor
vocativ singular
  • macedonea
  • macedoneano
plural
  • macedonenelor
Intrare: macedonean (adj.)
macedonean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macedonean
  • macedoneanul
  • macedoneanu‑
  • macedonea
  • macedoneana
plural
  • macedoneni
  • macedonenii
  • macedonene
  • macedonenele
genitiv-dativ singular
  • macedonean
  • macedoneanului
  • macedonene
  • macedonenei
plural
  • macedoneni
  • macedonenilor
  • macedonene
  • macedonenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

macedonean (adj.)

  • 1. Care aparține Macedoniei sau macedonenilor, privitor la Macedonia ori la macedoneni.
    exemple
    • Port macedonean.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • O legendă macedoneană spune că frumoasele zîne ale mării, setoase de glasul omenesc, caută să ademenească... vreun cîntăreț rătăcit. ANGHEL, PR. 167.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Român macedonean = aromân (adj.)
      surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat feminin (numai) singular Limbă indo-europeană folosită în antichitate în imperiul lui Alexandru Macedon, în nordul Greciei. Era apropiată ca structură de limba greacă.
      surse: DTL
    • 1.3. (și) substantivat feminin (numai) singular Limbă slavă din grupul meridional vorbită de macedonenii ce locuiesc un teritoriu situat la granițele dintre Iugoslavia, Bulgaria, Albania și Grecia. Ca structură se apropie mai mult de bulgară și de sârbă. Este limba slavă cu cea mai nouă limbă literară și limbă oficială a Republicii Macedonia. Ea nu trebuie confundată cu limba indo-europeană macedoneană din antichitate și nici cu macedoromâna (aromâna), care reprezintă de fapt un idiom de factură românească, considerat unul din cele patru mari dialecte ale (stră)românei.
      surse: DTL

etimologie:

  • nume propriu Macedonia + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

macedonean, -ă (persoană) macedoneană

  • 1. Persoană care face parte din populația Macedoniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: aromân, -ă (persoană) macedoromân (adj.)
    • comentariu Pentru feminin se folosește de regulă forma macedoneancă.
      surse: dexonline

etimologie:

  • nume propriu Macedonia + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00