macarene sfp vz macaroană

macarine sf vz macaroană

macaroană sf [At: (a. 1703) F. N. 122 / V: (reg) ~rene sfp, ~rine ps / Pl: ~ne / E: ngr μαϰαρόνια] 1 (Mpl) Pastă făinoasă de fabricație industrială, asemănătoare cu un tub Vz spaghete. 2 (Pex) Pastă făinoasă de casă, tăiată în diferite forme Vz tăiței. 3 (Reg) Găluște din aluat. 4 (Reg; șîs ~ cu brânză) Colțunași.

MACAROANĂ, macaroane, s. f. (Mai ales la pl.) Paste făinoase în formă de tuburi lungi și subțiri. Dintr-o budincă de macaroane domnu Iohan își scoase și mîncă cu aceeași lăcomie. SADOVEANU, O. VIII 66. Vom mînca parmezan cu macaroane. NEGRUZZI, S. III 70.

MACAROANĂ s.f. (Mai ales la pl.) Paste făinoase în formă de tubușoare lungi și subțiri. [Cf. ngr. macaronia, it. maccheroni].

MACARENA s. f. dans modern cu ritm săltăreț. (< sp. Macarena, n. pr.)

MACAROANĂ s. f. (pl.) paste făinoase în formă de tuburi lungi și subțiri. (< macaron/ic/ + -adă)

Macarena s. f. (din n.pr. sp. Macarena) ◊ „Datorită coregrafei Mia Frye, profesoară de dans la Paris, Macarena a ajuns cel mai mare succes al verii acestui an. De la lansarea, în 1989, a melodiei Lambada nu a existat un hit cum a fost Macarena în această vară.” Ev.z. 22 VIII 96 p. 3. ◊ „Îți pui mâna dreaptă în șold, îți agiți mâna stângă în aer și sari. Poate că nu este cel mai grațios sau cel mai complex dans din lume, dar ar trebui să fii mulțumit că tocmai ai învățat cel mai nebunesc și cel mai la modă dans: Macarena.” Ev.z. 31 VIII 96 p. 3; v. și R.l. 28 VIII 96 p. 8, D. 195/96 p. 12

MACAROANĂ ~e f. mai ales la pl. Produs alimentar în formă de tuburi lungi și subțiri, care se consumă fierte. /<ngr. makarónia

macaroane f. pl. pastă de făină fină, potrivită în țevi lungi și găunoase (mâncare favorită a Italienilor).

*macaroánă (oa dift.) f., pl. e (ngr. makarónĭa, d. it. maccheroni, ven. macaroni, pl.). Cocă (pastă de făină) prefăcută în fire lungĭ și groase (saŭ și în cilindre cave) care, drese cu unt și brînză, se ferb și se mănîncă. Mold. nord (fr. macaron). Picromigdală. V. fidea.

macaroană s. f., g.-d. art. macaroanei; pl. macaroane

macaroană s. f., g.-d. art. macaroanei; pl. macaroane

macaroană s. f., g.-d. art. macaroanei; pl. macaroane

MACARENA (SERRANÍA DE LA MACARENA), lanț muntos în partea central-sudică a Columbiei (Cordillera Oriental), la c. 320 km S de Bogotá, extins pe direcția NNV-SSE, pe 240 km lungime, între râurile Duda (la V), Guejar (N și E) și Guyabero (S). Alt. max.: 3.050 m. Parc național (501,3 mii ha), întemeiat în 1948 și declarat rezervație (1971), în care trăiesc urși, jaguari, reptile și c. 450 de specii de păsări.

a-i tăia (cuiva) macaroana expr. a întrerupe (pe cineva) din vorbit.

macaroană, macaroane s. f. (iron.) tresă, însemn de grad de pe o uniformă militară.

MACARENE s. f. pl. v. macaroană.

MACARINE subst. pl. v. macaroană.

MACAROANĂ s. f. 1. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricație industrială, în formă de tuburi lungi și subțiri (v. s p a g h e t e); p. e x t. pastă făinoasă de casă tăiată în diferite forme (v. t ă i ț e i). Schimbă... gloanțele de pușcă în macaroane. (A. 1703). FN 122. Macaroane i fidea, confeturi i condite (A. 1791). IORGA A, S. D. VIII, 19. Vom mînca Parmezan cu macaroane Și confete și bomboane. NEGRUZZI, S. III, 70, cf. I 207. Dintr-o budincă de macaroane domnu Iohan își scoase și mîncă cu aceeași lăcomie. SADOVEANU, O. V, 326, cf. ALR II 4034/130, 520, 723. 2. (Regional, uneori determinat prin „cu brînză”) Găluște din aluat (ALR II 4036/102, 836); colțunași (ib. 4035/414). Răsături și macaroane, ib. 4036/102. Pl.: macaroane. – Și: (regional) macarene (H XIV 447) s. f. pl.; macaríne (ALR II/682) subst. pl. Din ngr. μαϰαρόνια.