9 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACAI vb. IV v. măcăi.

MÁCĂ s. f. (Regional) Măciucă, bîtă. Cf. GR. S. I, 137, CHEST. V 95/63, 96/63. l-a dat c-o macă în cap și atîta i-a fost leacul. COMAN, GL. - Pl.: mace. – Și: macá s. f. CHEST. v 95/63, 96/63. – Etimologia necunoscută. Cf. m o a c ă.

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.

ma sf [At: GR. S. I, 137 / V: ~ca / Pl: mace / E: ns cf moacă] (Reg) Măciucă.

măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.

mâ2 sf [At: I. CR. IV, 369 / Pl: ? / E: ns cf mâcâi1] (Reg; dep) Femeie proastă.

mâ1 sf [At: H II, 256 / Pl: ? / E: ns cf mămucă] (Dob) 1 Mamă (1). 2 Rudă mai bătrână.

mâcâi1 vr [At: DLR / Pzi: mâcâi / E: fo] 1 (Reg) A se bâlbâi. 2 (Reg) A se exprima greu.

MĂCĂÍ, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic «mac-mac». Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32. Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. – Variantă: măcăní (MACEDONSKI, O. III 110) vb. IV.

MÎ́CĂ s. f. (Regional) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. Mîco, fie ce-ar fi, nu vrau să mă fac fugar, zise el cătră mă-sa. CONTEMPORANUL, III 775.

MÂCĂ s. f. (Reg.) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. – Din [mu]că.

arată toate definițiile

Intrare: macai
macai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: macă
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ma
  • maca
plural
genitiv-dativ singular
  • macăi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: macăi
macăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măcai
măcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăi
  • măcăire
  • măcăit
  • măcăitu‑
  • măcăind
  • măcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcăie
(să)
  • măcăie
  • măcăia
  • măcăi
  • măcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcăie
(să)
  • măcăie
  • măcăiau
  • măcăi
  • măcăiseră
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăni
  • măcănire
  • măcănit
  • măcănitu‑
  • măcănind
  • măcănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcănea
  • măcăni
  • măcănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcăneau
  • măcăni
  • măcăniseră
Intrare: mâcai
mâcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mâcă
substantiv feminin (F48)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâ
  • mâca
plural
genitiv-dativ singular
  • mâci
  • mâcii
  • mâchii
  • mâcăi
plural
vocativ singular
  • mâ
  • mâco
plural
Intrare: mâcăi
mâcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mâcâi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâcâi
  • mâcâire
  • mâcâit
  • mâcâitu‑
  • mâcâind
  • mâcâindu‑
singular plural
  • mâcâie
  • mâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mâcâi
(să)
  • mâcâi
  • mâcâiam
  • mâcâii
  • mâcâisem
a II-a (tu)
  • mâcâi
(să)
  • mâcâi
  • mâcâiai
  • mâcâiși
  • mâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • mâcâie
(să)
  • mâcâie
  • mâcâia
  • mâcâi
  • mâcâise
plural I (noi)
  • mâcâim
(să)
  • mâcâim
  • mâcâiam
  • mâcâirăm
  • mâcâiserăm
  • mâcâisem
a II-a (voi)
  • mâcâiți
(să)
  • mâcâiți
  • mâcâiați
  • mâcâirăți
  • mâcâiserăți
  • mâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • mâcâie
(să)
  • mâcâie
  • mâcâiau
  • mâcâi
  • mâcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcăi măcăni

  • 1. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: măcăni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32.
      surse: DLRLC
    • Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mac + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98

mâcă

  • 1. regional Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc.
    exemple
    • Mîco, fie ce-ar fi, nu vrau să mă fac fugar, zise el cătră mă-sa. CONTEMPORANUL, III 775.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • [mu]
    surse: DLRM