MACADAM, macadamuri, s. n. Îmbrăcăminte rutieră formată din mai multe straturi succesive de piatră spartă; drum pavat astfel. – Din fr. macadam, germ. Makadam.

macadam sn [At: NEGRUZZI, S. I, 328 / Pl: ~e / E: fr macadam, ger Makadam] 1 Drum pavat cu piatră spartă mărunt, așezată în straturi suprapuse și comprimată cu un cilindru compresor. 2-3 (Prc) Piatră sau straturi din care este format pavajul Vz caldarâm, pavaj.

MACADAM, macadamuri, s. n. Drum pavat cu piatră măruntă îndesată cu compresorul și de obicei impregnată cu gudron sau cu alt material de legătură; p. restr. piatra din care este format acest pavaj. – Din fr. macadam, germ. Makadam.

MACADAM, macadamuri, s. n. Pietruire de șosea făcută din unul sau mai multe straturi de piatră spartă, îndesată cu compresorul, pietrele fiind legate între ele printr-un material pietros mai mărunt, stropit cu apă, sau printr-un liant (ca bitum, gudron, ciment etc.). Podu Mogoșoaiei era podit cu macadam, pe o mică porțiune. CAMIL, PETRESCU, O. II 560. Copitele escadroanelor de escortă pîrîiau prelung pe macadamul străzii. REBREANU, R. I 195.

MACADAM s.n. Gen de pavaj făcut din mai multe straturi de piatră spartă, îndesată cu compresorul și impregnată cu un material de legătură. [< fr. macadam, cf. Mc Adam – inginer scoțian, inventatorul acestui gen de pavaj].

MACADAM s. n. îmbrăcăminte rutieră din mai multe straturi de piatră spartă, îndesată cu compresorul. (< fr. macadam, germ. Makadam)

MACADAM ~uri n. Pavaj rutier format din piatră măruntă, îndesată cu compresorul (impregnat, de regulă, cu gudron sau cu alt material de legătură). /<fr. macadam, germ. Makadam

macadam n. pavajul stradelor cu pietriș îndesat, după sistema inginerului scoțian Mac-Adam (m. 1836).

*macadám n., pl. urĭ. Pavaj făcut din petre sfărămate bătăturite, după sistema ingineruluĭ Scoțian Mac-Adam († 1836), de unde ĭ-a rămas numele. V. șosea.

macadam (rar) s. n., pl. macadamuri

macadam s. n., pl. macadamuri

macadam s. n., pl. macadamuri

MACADÁM (< germ., fr.; {s} n. pr. McAdam) s. n. Îmbrăcăminte rutieră inventată de inginerul britanic Loudon McAdam (1756-1836), al cărui nume îl poartă. Constă din mai multe straturi succesive de piatră spartă, așezarea fiecărui strat fiind urmată de o tasare cu un compresor rutier. După natura liantului folosit pentru mărirea rezistenței stratului, se deosebesc: m. asfaltic, m. cimentat, m. gudronat etc.

MACADAM s. n. Drum pavat cu piatră spartă mărunt, așezată în straturi suprapuse și comprimată cu un cilindru compresor; p. r e s t r. piatra sau straturile din care este format pavajul. V. caldarîm, pavaj. Nu se găsește a li se da alta de făcut decît de a sparge pietre pentru macadamul stradelor. GHICA, S. 592. Preumblarea. . . se face pe o șosea de piatră pisată (macadam). FILIMON, O. II, 178, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Copitele escadroanelor de escortă pîrîiau prelung pe macadamul străzii. REBREANU, R. I, 195. Podu Mogoșoaiei era podit cu macadam, pe o mică porțiune. CAMIL PETRESCU, O. II, 560, cf. ARGHEZI, T. C. 75. ◊ (În contexte figurate) E o mlădiță a Albionului răsădită în macadamul Parisului. NEGRUZZI, S. I, 328. Din fr. macadam, germ. Makadam.