MACADAM s. n. Drum pavat cu piatră spartă mărunt, așezată în straturi suprapuse și comprimată cu un cilindru compresor; p. r e s t r. piatra sau straturile din care este format pavajul. V. caldarîm, pavaj. Nu se găsește a li se da alta de făcut decît de a sparge pietre pentru macadamul stradelor. GHICA, S. 592. Preumblarea. . . se face pe o șosea de piatră pisată (macadam). FILIMON, O. II, 178, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Copitele escadroanelor de escortă pîrîiau prelung pe macadamul străzii. REBREANU, R. I, 195. Podu Mogoșoaiei era podit cu macadam, pe o mică porțiune. CAMIL PETRESCU, O. II, 560, cf. ARGHEZI, T. C. 75. ◊ (În contexte figurate) E o mlădiță a Albionului răsădită în macadamul Parisului. NEGRUZZI, S. I, 328. Din fr. macadam, germ. Makadam.