2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOȚI s. m. pl. Triburi celtice care populau inițial vestul și nordul Islandei și care în sec. V-VI s-au stabilit în nordul insulei britanice. – Din fr. Scots.

SCÓȚI s. m. pl. Triburi celtice care populau inițial vestul și nordul Islandei și care în sec. V-VI s-au stabilit în nordul insulei britanice. – Din fr. Scots.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scoți s.m. pl. (înv.) scoțieni.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Macabei, numele celor șapte frați din familia de sacerdoți iudei a Asmoneilor, care au luptat împotriva dominației sirienilor Seleucizi și au suferit martiriul apărând independența Iudeii. Cei mai importanți au fost: Matalia (†167 î. Hr.), Iuda (†160 î. Hr.), Ionatan (†164 îHr.) și Simon (†135 î. Hr.). După obținerea independenței au întemeiat o dinastie de regi (167-37 î. Hr.). ◊ Cartea întâi și a doua a Macabeilor v. carte.

MACABEI (MACCABEI), familie de sacerdoți iudei, a Asmoneilor, formată din șapte frați, cei mai importanți fiind: Matalia, Iuda, Ionatan și Simon. Au luptat împotriva dominației Seleucizilor. După obținerea independenței, au întemeiat o dinastie de regi (167-37 î. Hr.). În „Vechiul Testament” există trei cărți ale M: Cartea întâi, scriere cu caracter istoric, necanonic, care relatează lupta evreilor, conduși de M., împotriva sirienilor, pentru apărarea credinței și a independenței în perioada de început a domniei lui Alexandru cel Mare până la Hircan I (134-104 î. Hr.); Cartea a doua, scriere cu caracter istoric, prezentând aceleași evenimente ca și prima, dar relatate pe scurt; Cartea a treia, scriere necanonică. prezintă persecuția evreilor din Egipt în timpul lui Ptolemeu Philopator (221-204 î. Hr.). A fost întocmită de un iudeu din Egipt în limba greacă.

SCÓȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Triburi celtice care populau la începutul erei creștine părțile de V și de N ale Irlandei. În sec. 5-6 s-au așezat în N Marii Britanii, regiune numită ulterior Scoția.

Intrare: macabei
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • macabei
  • macabeii
genitiv-dativ singular
plural
  • macabei
  • macabeilor
vocativ singular
plural
Intrare: Macabei
Macabei
substantiv propriu (SPM097P)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • Macabei
  • Macabeii
genitiv-dativ singular
plural
  • Macabei
  • Macabeilor
vocativ singular
plural