2 definiții pentru Macabei

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Macabei, numele celor șapte frați din familia de sacerdoți iudei a Asmoneilor, care au luptat împotriva dominației sirienilor Seleucizi și au suferit martiriul apărând independența Iudeii. Cei mai importanți au fost: Matalia (†167 î. Hr.), Iuda (†160 î. Hr.), Ionatan (†164 îHr.) și Simon (†135 î. Hr.). După obținerea independenței au întemeiat o dinastie de regi (167-37 î. Hr.). ◊ Cartea întâi și a doua a Macabeilor v. carte.

MACABEI (MACCABEI), familie de sacerdoți iudei, a Asmoneilor, formată din șapte frați, cei mai importanți fiind: Matalia, Iuda, Ionatan și Simon. Au luptat împotriva dominației Seleucizilor. După obținerea independenței, au întemeiat o dinastie de regi (167-37 î. Hr.). În „Vechiul Testament” există trei cărți ale M: Cartea întâi, scriere cu caracter istoric, necanonic, care relatează lupta evreilor, conduși de M., împotriva sirienilor, pentru apărarea credinței și a independenței în perioada de început a domniei lui Alexandru cel Mare până la Hircan I (134-104 î. Hr.); Cartea a doua, scriere cu caracter istoric, prezentând aceleași evenimente ca și prima, dar relatate pe scurt; Cartea a treia, scriere necanonică. prezintă persecuția evreilor din Egipt în timpul lui Ptolemeu Philopator (221-204 î. Hr.). A fost întocmită de un iudeu din Egipt în limba greacă.

Intrare: Macabei
Macabei
substantiv propriu (SP097MP)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • Macabei
  • Macabeii
genitiv-dativ singular
plural
  • Macabei
  • Macabeilor
vocativ singular
plural