6 definiții pentru măturar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURÁR, măturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.

măturar sm [At: ARDELEANU, D. 14 / Pl: ~i / E: mătură + -ar] Persoană care face sau vinde mături (1).

MĂTURÁR, măturari, s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.

MĂTURÁR ~i m. 1) Persoană care face mături. 2) Vânzător de mături. /mătură + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măturár (rar) s. m., pl. măturári

Intrare: măturar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturar
  • măturarul
  • măturaru‑
plural
  • măturari
  • măturarii
genitiv-dativ singular
  • măturar
  • măturarului
plural
  • măturari
  • măturarilor
vocativ singular
  • măturarule
  • măturare
plural
  • măturarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măturar

  • 1. rar Persoană care face sau vinde mături.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Mătură + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09