11 definiții pentru măturătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. (Rar) 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.

măturătu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: mătura + -(ă)tură] 1-2 Măturare (1-2). 3 Gunoi.

MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.

MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. (Rar) Gunoiul adunat cu mătura. Cutia unde cad măturăturile bucătăriei. GALACTION, O. I 130.

MĂTURĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A MĂTURA. 2) Gunoi adunat cu mătura (de pe o suprafață). /a mătura + suf. ~ătură

măturătură f. lucrarea și rezultatul măturării.

măturătúră f., pl. ĭ. Efectu și modu măturăriĭ. Lucru măturat, gunoĭ. V. tîrnomeată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măturătúră (rar) s. f., g.-d. art. măturătúrii; pl. măturătúri

măturătúră s. f., g.-d. art. măturătúrii; pl. măturătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTURĂTU s. măturare, măturat. (~ curții.)

Intrare: măturătură
măturătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturătu
  • măturătura
plural
  • măturături
  • măturăturile
genitiv-dativ singular
  • măturături
  • măturăturii
plural
  • măturături
  • măturăturilor
vocativ singular
plural

măturătură rar

etimologie:

  • Mătura + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09