10 definiții pentru măturător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.

măturător, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 393 / Pl: ~i, ~oare / E: mătura + -(ă)tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2 sf Vehicul cu tracțiune mecanică prevăzut cu o mătură mare cilindrică și cu o perie în formă de sul lung, rotitor, cu care se mătură străzile. 3 sm (Reg) Pămătuf de șters vatra cuptorului.

MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.

MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu măturatul străzilor. Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426.

MĂTURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care mătură străzile sau curțile într-o localitate. 2) Vehicul prevăzut cu o perie mare circulară cu care se mătură străzile. /a mătura + suf. ~ător

măturător m. cel ce mătură: măturător de strade, măturător de coșuri.

măturătór, -oáre s. Care mătură stradele. Măturător de hornurĭ, hornar, coșar. S. f., pl. orĭ. Mașina de măturat stradele. (Această mașină are o perie mare cilindrică care se învîrtește).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măturătór s. m., pl. măturătóri

măturătór s. m., pl. măturătóri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

măturător, măturători s. m. (înv.) fundaș central așezat în jocul de fotbal între portar și linia de apărători.

Intrare: măturător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturător
  • măturătorul
  • măturătoru‑
plural
  • măturători
  • măturătorii
genitiv-dativ singular
  • măturător
  • măturătorului
plural
  • măturători
  • măturătorilor
vocativ singular
  • măturătorule
plural
  • măturătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măturător, -oare (persoană) măturătoare

  • 1. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mătura + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09