2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURĂTOÁRE, măturători, s. f. Mașină remorcată sau cu motor propriu, prevăzută cu o perie în formă de sul lung, rotitor, cu care se mătură străzile, șoselele etc.

măturătoare f. unealtă de măturat pe strade.

MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.

măturător, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 393 / Pl: ~i, ~oare / E: mătura + -(ă)tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2 sf Vehicul cu tracțiune mecanică prevăzut cu o mătură mare cilindrică și cu o perie în formă de sul lung, rotitor, cu care se mătură străzile. 3 sm (Reg) Pămătuf de șters vatra cuptorului.

MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.

MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu măturatul străzilor. Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426.

MĂTURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care mătură străzile sau curțile într-o localitate. 2) Vehicul prevăzut cu o perie mare circulară cu care se mătură străzile. /a mătura + suf. ~ător

măturătór, -oáre s. Care mătură stradele. Măturător de hornurĭ, hornar, coșar. S. f., pl. orĭ. Mașina de măturat stradele. (Această mașină are o perie mare cilindrică care se învîrtește).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măturătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoárei; pl. măturătoáre

măturătoáre2 (obiect) s. f., g.-d. art. măturătórii; pl. măturătóri

măturătoáre2 (obiect) s. f., g.-d. art. măturătórii; pl. măturătóri

măturătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. măturătoárei; pl. măturătoáre

Intrare: măturătoare (persoană)
măturătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturătoare
  • măturătoarea
plural
  • măturătoare
  • măturătoarele
genitiv-dativ singular
  • măturătoare
  • măturătoarei
plural
  • măturătoare
  • măturătoarelor
vocativ singular
  • măturătoare
  • măturătoareo
plural
  • măturătoarelor
Intrare: măturătoare (vehicul)
măturătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturătoare
  • măturătoarea
plural
  • măturători
  • măturătorile
genitiv-dativ singular
  • măturători
  • măturătorii
plural
  • măturători
  • măturătorilor
vocativ singular
plural

măturătoare (vehicul)

  • 1. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Mătura + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

măturător, -oare (persoană) măturătoare

  • 1. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Toți jucătorii au plecat și... măturătorii îi alungă acasă. C. PETRESCU, A. 426.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mătura + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09