opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSCUÍT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Înv.) Mascat. – V. măscui.

MĂSCUÍT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Înv.) Mascat. – V. măscui.

măscuit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. III, 434 / Pl: ~iți, ~e / E: mascat1 css] (Înv) Mascat1.

MĂSCUÍT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Învechit) Mascat. Am fost la balurile... măscuite... și m-am întors acasă cu ideea că cei mai mulți care-și pun mască o fac pentru că le-i rușine de obrazele lor! ALECSANDRI, T. 1012. Am scăpat pe un om măscuit de trei ucigași ce era să-l omoare... – Acel om măscuit eram eu. NEGRUZZI, S. III 434.

MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui.

MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui.

măscui vr [At: DEX / Pzi: ~esc / E: mască + -ui] A se masca.

MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se masca.

măscuĭésc v. tr. (d. mască). Munt. Pop. Sulemenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!măscuí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se măscuiéște, imperf. 3 sg. se măscuiá; conj. prez. 3 să se măscuiáscă

măscuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măscuiésc, imperf. 3 sg. măscuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. măscuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSCUÍT adj. v. mascat.

măscuit adj. v. MASCAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măscuít, măscuítă, măscuíți, măscuíte, adj. (înv.) 1. cu masca pusă pe față, mascat. 2. sulemenit, machiat.

măscuí, măscuiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se sulemeni, a se machia. 2. a-și pune masca, a se masca.

Intrare: măscuit
măscuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măscuit
  • măscuitul
  • măscuitu‑
  • măscuită
  • măscuita
plural
  • măscuiți
  • măscuiții
  • măscuite
  • măscuitele
genitiv-dativ singular
  • măscuit
  • măscuitului
  • măscuite
  • măscuitei
plural
  • măscuiți
  • măscuiților
  • măscuite
  • măscuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: măscui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măscui
  • măscuire
  • măscuit
  • măscuitu‑
  • măscuind
  • măscuindu‑
 singular plural
  • măscuiește
  • măscuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măscuiesc
 (să)
  • măscuiesc
  • măscuiam
  • măscuii
  • măscuisem
a II-a (tu)
  • măscuiești
 (să)
  • măscuiești
  • măscuiai
  • măscuiși
  • măscuiseși
a III-a (el, ea)
  • măscuiește
 (să)
  • măscuiască
  • măscuia
  • măscui
  • măscuise
plural I (noi)
  • măscuim
 (să)
  • măscuim
  • măscuiam
  • măscuirăm
  • măscuiserăm
  • măscuisem
a II-a (voi)
  • măscuiți
 (să)
  • măscuiți
  • măscuiați
  • măscuirăți
  • măscuiserăți
  • măscuiseți
a III-a (ei, ele)
  • măscuiesc
 (să)
  • măscuiască
  • măscuiau
  • măscuiră
  • măscuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măscuit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am fost la balurile... măscuite... și m-am întors acasă cu ideea că cei mai mulți care-și pun mască o fac pentru că le-i rușine de obrazele lor! ALECSANDRI, T. 1012.
      surse: DLRLC
    • Am scăpat pe un om măscuit de trei ucigași ce era să-l omoare... – Acel om măscuit eram eu. NEGRUZZI, S. III 434.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi măscui
    surse: DEX '98 DEX '09

măscui

etimologie:

  • Mască + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09