8 definiții pentru măsăriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măsăriță2 sf [At: (a. 1709) IORGA, S. D. X, 261 / Pl: ~țe / E: măsar + -iță] (Îvr; pbl) Soție a măsarului.

măsăriță1 sf [At: LB / V: mas~, ~ser~, mesar~, mesăr~, meser~ / Pl: ~țe, ~ți / E: masă + -(a)riță] 1 (Ban; Trs) Față de masă. 2 (Îs) ~ de piele Bucată de mușama care servește drept față de masă. 3 (Reg) Bucată de pânză care are diferite utilizări casnice.

MĂSĂRÍȚĂ, măsărițe, s. f. (Reg.) Față de masă. – Masă2 + suf. -ăriță.

MĂSĂRÍȚĂ, măsărițe, s. f. (Reg.) Față de masă. – Masă2 + suf. -ăriță.

MĂSĂRÍȚĂ, măsărițe, s. f. (Transilv.) Față de masă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măsăríță (reg.) s. f., g.-d. art. măsăríței; pl. măsăríțe

măsăríță s. f., g.-d. art. măsăríței; pl. măsăríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSĂRÍȚĂ s. v. față de masă.

măsăriță s. v. FAȚĂ DE MASĂ.

Intrare: măsăriță
măsăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsăriță
  • măsărița
plural
  • măsărițe
  • măsărițele
genitiv-dativ singular
  • măsărițe
  • măsăriței
plural
  • măsărițe
  • măsărițelor
vocativ singular
plural