4 definiții pentru mărunțime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚÍME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.

MĂRUNȚÍME, mărunțimi, s. f. (Rar) Însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime.

mărunțime sf [At: BARCIANU / Pl: (rar) ~imi / E: mărunt + -ime] (Rar) 1 (Csc) Mulțime de ființe de vârstă fragedă. 2 Lucru fără valoare, neînsemnat. 3 Lipsă de însemnătate Si: micime (3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărunțíme (rar) s. f., g.-d. art. mărunțímii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțími

mărunțíme s. f., g.-d. art. mărunțímii; (lucruri neînsemnate) pl. mărunțími

Intrare: mărunțime
mărunțime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțime
  • mărunțimea
plural
  • mărunțimi
  • mărunțimile
genitiv-dativ singular
  • mărunțimi
  • mărunțimii
plural
  • mărunțimi
  • mărunțimilor
vocativ singular
plural

mărunțime

etimologie:

  • Mărunt + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09