3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărunțișare sf [At: TDRG / Pl: ări / E: mărunțișa] (Rar) Mărunțire.

MĂRUNȚIȘÁRE, mărunțișări, s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțișa. [Grebla] e foarte necesară... la mărunțișarea... pămîntului. La TDRG.

MĂRUNȚIȘÁRE, mărunțișări, s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțișa.

MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Înv.) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.

mărunțișa vt [At: TDRG / Pzi: ez / E: mărunțiș] (Rar) A mărunți (1).

mărunțișar sm [At: CARAGIALE, O. IV, 426 / Pl: ~i / E: mărunțiș + -ar] (Înv) Vânzător de mărunțișuri (9) Vz bocceagiu, coropcar.

MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Rar) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.

MĂRUNȚIȘÁ, mărunțișez, vb. I. Tranz. (Rar) A sfărîma, a fărîma; a mărunți.

MĂRUNȚIȘÁ, mărunțișez, vb. I. Tranz. (Rar) A mărunți. – Din mărunțiș.

mărunțișar m. cel ce vinde mărunțișuri.

mărunțișár m. Negustor de mărunțișurĭ, marfagiŭ, coropcar. Rar. Negustor care vinde în detaliŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărunțișar (înv.) s. m., pl. mărunțișari

mărunțișár s. m., pl. mărunțișári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRUNȚIȘÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțiș a. Grebla. . . e foarte necesară. . . la mărunțișarea. . . pămîntului. ap. TDRG. - V. mărunțișa.

MĂRUNȚIȘA vb. I. T r a n z. (Rar) A mărunți. Cf. TDRG. - Prez. ind.: mărunțișez. – V. mărunțiș.

MĂRUNȚIȘAR s. m. (Ieșit din uz) Vînzător de mărunțișuri (III 1). V. c o r o p c a r, boc c e a g i u. Om împovărat de o familie numeroasă, o spuză de copii neprocopsiți, susținîndu-i cu o muncă neobosită de mărunțișar ambulant. CARAGIALE, O. IV, 426, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. - Pl.: mărunțișari.Mărunțiș + suf. -ar.

Intrare: mărunțișare
mărunțișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțișare
  • mărunțișarea
plural
  • mărunțișări
  • mărunțișările
genitiv-dativ singular
  • mărunțișări
  • mărunțișării
plural
  • mărunțișări
  • mărunțișărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mărunțișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărunțișa
  • mărunțișare
  • mărunțișat
  • mărunțișatu‑
  • mărunțișând
  • mărunțișându‑
singular plural
  • mărunțișea
  • mărunțișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărunțișez
(să)
  • mărunțișez
  • mărunțișam
  • mărunțișai
  • mărunțișasem
a II-a (tu)
  • mărunțișezi
(să)
  • mărunțișezi
  • mărunțișai
  • mărunțișași
  • mărunțișaseși
a III-a (el, ea)
  • mărunțișea
(să)
  • mărunțișeze
  • mărunțișa
  • mărunțișă
  • mărunțișase
plural I (noi)
  • mărunțișăm
(să)
  • mărunțișăm
  • mărunțișam
  • mărunțișarăm
  • mărunțișaserăm
  • mărunțișasem
a II-a (voi)
  • mărunțișați
(să)
  • mărunțișați
  • mărunțișați
  • mărunțișarăți
  • mărunțișaserăți
  • mărunțișaseți
a III-a (ei, ele)
  • mărunțișea
(să)
  • mărunțișeze
  • mărunțișau
  • mărunțișa
  • mărunțișaseră
Intrare: mărunțișar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărunțișar
  • mărunțișarul
  • mărunțișaru‑
plural
  • mărunțișari
  • mărunțișarii
genitiv-dativ singular
  • mărunțișar
  • mărunțișarului
plural
  • mărunțișari
  • mărunțișarilor
vocativ singular
  • mărunțișarule
  • mărunțișare
plural
  • mărunțișarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărunțișare, mărunțișărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a mărunțișa. DLRLC
    • format_quote [Grebla] e foarte necesară... la mărunțișarea... pămîntului. La TDRG. DLRLC

mărunțișa, mărunțișezverb

etimologie:
  • mărunțiș DLRM

mărunțișar, mărunțișarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Negustor de mărunțișuri. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Mărunțiș + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.