3 intrări
18 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mărunțișare sf [At: TDRG / Pl: ~șări / E: mărunțișa] (Rar) Mărunțire.
MĂRUNȚIȘÁRE, mărunțișări, s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțișa. [Grebla] e foarte necesară... la mărunțișarea... pămîntului. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRUNȚIȘÁRE, mărunțișări, s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțișa.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Înv.) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mărunțișa vt [At: TDRG / Pzi: ~șez / E: mărunțiș] (Rar) A mărunți (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărunțișar sm [At: CARAGIALE, O. IV, 426 / Pl: ~i / E: mărunțiș + -ar] (Înv) Vânzător de mărunțișuri (9) Vz bocceagiu, coropcar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRUNȚIȘÁR, mărunțișari, s. m. (Rar) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRUNȚIȘÁ, mărunțișez, vb. I. Tranz. (Rar) A sfărîma, a fărîma; a mărunți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRUNȚIȘÁ, mărunțișez, vb. I. Tranz. (Rar) A mărunți. – Din mărunțiș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărunțișar m. cel ce vinde mărunțișuri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărunțișár m. Negustor de mărunțișurĭ, marfagiŭ, coropcar. Rar. Negustor care vinde în detaliŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărunțișar (înv.) s. m., pl. mărunțișari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărunțișár s. m., pl. mărunțișári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRUNȚIȘA vb. v. mărunți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărunțișa vb. v. MĂRUNȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRUNȚIȘÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a mărunțiș a. Grebla. . . e foarte necesară. . . la mărunțișarea. . . pămîntului. ap. TDRG. - V. mărunțișa.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRUNȚIȘA vb. I. T r a n z. (Rar) A mărunți. Cf. TDRG. - Prez. ind.: mărunțișez. – V. mărunțiș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRUNȚIȘAR s. m. (Ieșit din uz) Vînzător de mărunțișuri (III 1). V. c o r o p c a r, boc c e a g i u. Om împovărat de o familie numeroasă, o spuză de copii neprocopsiți, susținîndu-i cu o muncă neobosită de mărunțișar ambulant. CARAGIALE, O. IV, 426, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. - Pl.: mărunțișari. – Mărunțiș + suf. -ar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT202) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mărunțișare, mărunțișărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mărunțișa. DLRLC
- [Grebla] e foarte necesară... la mărunțișarea... pămîntului. La TDRG. DLRLC
-
mărunțișa, mărunțișezverb
mărunțișar, mărunțișarisubstantiv masculin
- 1. Negustor de mărunțișuri. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Mărunțiș + sufix -ar. DEX '98 DEX '09